AJTR
Festivalul ProEtnica, ediția a XIV-a, Sighișoara Festivalul ProEtnica, ediția a XIV-a, Sighișoara
Încă nu se stinseseră discuțiile destul de înverșunate despre amânarea-anularea Festivalului Medieval – s-ar fi derulat ediția a XXIV-a! – când ProEtnica, și ea... Festivalul ProEtnica, ediția a XIV-a, Sighișoara

Încă nu se stinseseră discuțiile destul de înverșunate despre amânarea-anularea Festivalului Medieval – s-ar fi derulat ediția a XXIV-a! – când ProEtnica, și ea amenințată până în ultima zi de o sucombare cvasi-iminentă, a dat drumul la primele acorduri pe scena din centrul cetății medievale Sighișoara. Astfel de bâlbâieli creează situații nesigure și improvizații nedorite, poate mai greu percepute de oaspeți, cât mai cu seamă de localnicii implicați în „bucătăria” unor asemenea evenimente. Cu hotelierii și deținătorii de pensiuni, în prim-plan. Cu mult sânge rece și neclintită încredere în Cel de Sus – avea să o declare în stilu-i propriu însuși omul-orchestră al ProEtnicii, domnul Volker Reiter – organizatorii celei de a XIV-a ediții a Festivalului ProEtnica, „dedicat dialogului intercultural şi considerat drept cea mai mare manifestare de acest fel din Europa”, au făcut în așa fel încât minunatele zile din finalul celei de-a doua decade a lunii august să nu fie în nici un chip contaminate de asperitățile mai vechi sau mai noi din sânul autorităților locale. Abia primenite, unele dintre ele…

SONY DSC

SONY DSC

Și totuși, au existat și bune auspicii. Două dintre ele merită repede invocate. Este pentru prima dată când Festivalul ProEtnica s-a desfăşurat sub Înaltul Patronaj al Președintelui României, Klaus Iohannis. (Oare să fie vorba numai de faptul că neamț la… neamț trage? Înclin să cred că nu-i doar atât.). Pe de altă parte, a mai existat, și mai de Sus, încă o binecuvântare concretizată, între altele, în cele patru zile superbe ca toleranță termică și frumusețe, cu delicatețe rostuite ca să mângâie deopotrivă și pe gazde și pe oaspeți, turiști de felurite neamuri, cel puțin la număr tot cât cele 20 de etnii trăitoare în România, care s-au produs artistic pe scena Festivalului. Și nu numai artistic. Există, desigur, riscul de a nedreptăți pe unii, însă mă simt îmboldită să spun că, între numeroasele grupuri de turiști, i-am surprins cu bucurie pe spanioli, italieni și francezi, o bună parte dintre ei fiind nu doar de vârsta a treia, ci tineri, chiar mulți tineri, un veritabil cec în alb că revenirea lor la Sighișoara va fi, cu siguranță, de cursă lungă. O Sighișoară temeinică și veselă, pe cât de cosmopolită pe atât de primitoare.

Dar poate că cele mai însemnate auspicii au rezidat chiar în maniera cum a fost conceput și întemeiat, la modul ideatic și ca principii, evenimentul în sine. Glosa, pe bună dreptate, directorul Festivalului ProEtnica, Volker Reiter, cetățean german, creatorul evenimentului de la Sighişoara: “Prin metodele pe care le aplicăm aici, într-un cadru model, ideea din spatele Festivalului – anume că minorităţile şi grupurile de migranţi reprezintă o resursă şi nu un pericol – devine foarte importantă. ProEtnica doreşte să fie o sărbătoare a dialogului intercultural, în acelaşi fel cum sunt sărbătorile bisericeşti unde mergi să te inspiri şi să te hrăneşti pentru viaţa de toate zilele.” O idee bine întărită și de consilierul prezidenţial Sergiu Nistor care vestea audiența că, pentru Șeful statului, diversitatea culturală reprezintă o bogăţie a României. Și a mai adăugat reprezentantul Cotroceniului: “Festivalul arată că cei care îl organizează au tratat  problema foarte serios, iar Sighişoara, ca punct nodal al spaţiului transilvan, Transilvania, ca inimă a naţiunii române, arată că, din fericire, istoria ne-a dat înţelepciunea de a şti să dialogăm.”

Și s-a dialogat. Nu numai pe scenă unde, ca într-un veritabil carusel, s-au succedat încântătoare formații de dansuri populare, în primul rând, coruri și ansambluri, orchestre și interpreți care au făcut să răsune cetatea mai dihai decât ghiulele și celelalte arme de atac cu care, prin timp, a tot fost asaltată Sighișoara. Este interesant, nu? Stră-strănepoții, mă rog, urmașii unora dintre asediatorii de odinioară, care vărsau foc și nenorociri peste faimoasa cetate transilvană, s-au întrecut în acele zile de Gustar în a produce o atmosferă de ritm și înțelegere, de culoare – multe costume tradiționale emanau un „fovism” ardent – și prietenie. Ce ți-e și cu istoria asta…

Dialog-spectacol a fost însă nu numai pe scenă, în agora, ci și în săli de conferință. Au fost simpozioane despre tradiția toleranței religioase în Transilvania și despre dialogul interetnic din România contemporană, despre provocări identitare ori situația minorităților transfrontaliere, dar și lansări de cărți ori proiecții de filme documentare, expoziție comună de fotografii, sculptură în lemn, pictură etc. Au existat, de asemenea, standuri de artă meșteșugărească, aproape fiecare minoritate și-a scos la vedere priceperea și bunul gust în acest domeniu atât de divers și captivant. În fond, vorbim despre păstrarea identității fiecărei minorități, iar alături de limbă, port, confesiune – piese de rezistență ale arhetipului, ca să zicem așa – meșteșugurile specifice fiecărui grup în parte asigură valențe de frumusețe, de durabilitate și incofundabilitate. Sigur, e bun spectacolul, e bună veselia, dar fără muncă îți pierzi pălăria… Poate că, cine știe, ar trebui văzute aceste comunități nu numai în cămașă de sărbătoare – un ușor festivism s-a făcut vizibil la tot pasul -, ci și în haine de lucru!

În sfârșit, fiecare zi – cu un program pe cât de bogat pe atât de interesant, dominat mai în toate momentele de o interacțiune dinamică – s-a încheiat în miez de noapte, cu o suită de concerte pentru toate gusturile și etniile, pentru toate vârstele și dispozițiile sufletești. Și-au etalat virtuțile Bucharest Klezmer Band, Koszika & the Hotshots, Semnal M, Dinu Olăraşu, Adrian Ivaniţchi, Mircea Vintilă. Între șlagărele Festivalului s-a aflat și durerosul cântec „Bucovină, plai cu flori” (interpretat de Ansamblul rutean „Lastivocica” din Dărmănești-Suceava), iar ca dans – „Alunelu, alunelu hai la joc” (în execuția Ansamblului muntenilor polonezi din Solonețu Nou – Suceava).
Câteva cifre, acum, și pentru iubitorii de statistici: 20 de minorități cu 700 de reprezentanți care au participat la spectacolele Festivalului; 62 de reprezentații pe scena amenajată în Piața Cetății; 18 standuri cu produse meșteșugărești realizate de o parte dintre etniile prezente la Sighișoara; 6 proiecții documentare, secțiunea de film fiind o premieră în programul Festivalului; circa 15.000 de turiști.


Să nu uităm, ferească Cel de Sus, nici pe sponsorii Festivalului Proetnica, organizat de  Asociaţia Centrul Educaţional Interetnic pentru Tineret Sighişoara: SEFAR, S.C.CESIRO S.A, PEPSI, CIUC. Iar între partenerii media s-a aflat și Asociaţia Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism din România, dintre membrii ei făcând parte și semnatara acestor rânduri. Am zis!

SONY DSC

SONY DSC

Cornelia Doina DUMITRESCU

Foto: Mihai OGRINJI

 
 
 
 

admin

Niciun comentariu pana acum.

Fii primul care lasa un comentariu.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *