AJTR
La băi, la Mamaia La băi, la Mamaia
Text: Veronica Bectaş Mamaia, mai aproape de în­ce­puturile timpului… Dune de nisip înalte de 6-7 metri, câte o barcă ce se lasă purtată de... La băi, la Mamaia

Text: Veronica Bectaş
Mamaia, mai aproape de în­ce­puturile timpului… Dune de nisip înalte de 6-7 metri, câte o barcă ce se lasă purtată de valuri, pescari săraci, dar atât de norocoşi pentru că au doar marea la picioare şi cerul deasupra capului, câteva case mici, mici, ce abia se mai văd de sub acoperişul de stuf. Linişte, poate prea multă linişte. Sau nu? În 1906 primii turişti veneau la băi, unii dintre ei după o călătorie obositoare de o oră şi jumătate cu trenul între Constanţa şi Mamaia. Cei mai pu­dici se bucurau de mare doar în gheretele mobile, 35 pentru femei şi 45 pentru bărbaţi. Nici un centimetru de piele expusă la în­tâmplare. Curajoşii intrau în apă în rochii şi pantaloni lungi, inclusiv botine. Nu lipseau umbreluţele şi privirile dezaprobatoare ale ma­rilor doamne ce nu priveau cu ochi buni „desfrâul” tinerei generaţii.
Peisajul de atunci ar fi stârnit cu siguranţă ocheade ironice în colţul gurii domnilor noştri ce stau pe şezlonguri. Sunt frumoşii ani ’20, iar privirile lor s-au desfătat din plin cu ceea ce ar fi fost scandalos cu ceva vreme în urmă: doamne cu siluete zvelte îmbrăcate în costume de baie unisex, ce lăsau picioarele la vederea oricărui domn sosit la băi. La Mamaia, atât preţurile, cât şi societatea erau extravagante. O săptămână petrecută la unul dintre hotelurile de aici sau din Constanţa – Carol I, Hotel d’Angleterre, Boulevard sau Gambetta – echivala cel puţin salariul pe o lună. Dar ce săptămână…!

O viaţă de om comprimată în doar şapte zile. În vechea clădire a Cazinoului din Constanţa veneau cele mai mari orchestre din ţară pentru a anima petrecerile şi balurile la care luau parte elitele societăţii iar la lăsarea serii fe­linarele creau un cadru romantic pentru cuplurile ce-şi rosteau cuvinte de amor la malul mării. Într-adevăr, la Mamaia se vindecau amintirile şi rănile războiului, dar se şi plănuia viitorul. În mai puţin de zece ani, Palatul Regal al Reginei Maria, construcţia solitară de la malul mării, urma să fie înconjurată de vile moderne, precum cea cu minaret a Prinţului Barbu Ştirbey, iar Grand Hotel Rex, construit în stilul hotelurilor de pe Riviera franceză, avea să fie unul dintre cele mai luxoase din România.
Şi, totuşi, cei doi domni sunt uşor nostalgici, deşi timpul în care trăiesc este la fel de efervescent precum şampania. Să fie de vină sfârsitul verii, începutul toamnei, urmele unei iubiri pierdute? Poate nu vom şti niciodată…

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *