La Eforie, specialiști preocupați de „Calitate și competitivitate în balneologie”

Text: Mihai OGRINJI

În a doua zi a lunii lui Florar, cu un cer apăsător și mai multe reprize de ploaie, cu faleza în costum de baie, adică goală pușcă, și o mare acoperită de pâclă, în stațiunea bicefală Eforie (Nord+Sud) s-a derulat un interesant și binevenit „congres medical”: „Calitate și competitivitate în balneologie”. Nu vă speriați, nu s-a ales nici un președinte, nu s-au invalidat voturi și nici nu s-a iscat zâzanie în privința vreunei comisii. În organizarea Primăriei orașului (stațiune) Eforie (primar: Ioan Ovidiu Brăiloiu) și Fundației „Amfiteatru” (președinte Aurel Borșan), cu o expertiză excelentă în domeniu, reuniunea s-a derulat în pace și cu folos.

Asta și fiindcă participanții „convocați”, la rândul lor, au fost „pe sprânceană”, cum se spune, la fel cum prelegerile pe care le-au susținut, fiecare în parte, vorbesc de la sine despre importanța ce s-a acordat evenimentului: „Viața între știință și artă” – Prof. dr. Dumitru Constantin Dulcan; „Standarde de calitate în serviciile medicale din stațiunile balneoturistice” –  Vasile Cepoi, președinte CONAS; „Sănătate și longevitate în România – o abordare integrată a geriatriei și balneologiei” – dr. Laura Condur; „Perspective pentru dezvoltarea turismului de sănătate pe litoralul românesc” – Alexandru Constantin, președinte – Asociația Română de Turism Medical; „Dezvoltarea, diversificarea și promovarea ofertei de servicii din stațiunea Eforie Nord” – prof. dr. Nicolae Neacșu și asist. univ. drd. Monica Neacșu; „Managementul activ al anxietății și stresului. Recuperarea medicală a afecțiunilor coloanei vertebrale cu ajutorul undelor electromagnetice înalt pulsate” – dr. Răzvan Cârstea; „Certificarea stațiunilor balneare din România. Criterii și proceduri” – dr. Diana Dumbravă; „Modalități de promovare a stațiunilor balneare pentru integrarea în circuitul european al vacanțelor de sănătate” – Rodica Pencea; „Techirghiol, 116 ani de balneologie. Tradiție și inovație în context internațional” – dr. Elena-Valentina Ionescu; „Utilitatea cărții de turism plurivalente. Exemplificare – cartea de turism balnear” – Petre Baron, directorul Editurii Casa Royal.

Sunt legat de Eforie, ca de altfel de întregul țărm dobrogean, prin nenumărate documentări și reportaje-interviuri făcute de-a lungul anilor. Și nu numai. Poate din aceste pricini vin aici cu aceeași emoție proaspătă și dorință îndârjită de a întâlni o stațiune care, tot sper, să se smuncească odată și odată dintr-un destin care i-a fost, prin timp, destul de ambiguu și îndărătnic. Dacă vreți, începând chiar cu numele. Câtă instabilitate… Fondatorul acestei stațiuni tricefale – și nu numai pe la începuturi – a fost un moldovean, cu nume și sânge domnesc, care a împrumutat și propriu-i patronim întemeierii sale: Băile Movilă. Se întâmpla asta în ultimul an al veacului al XIX-lea, perioadă plină de romantism în materie de cură balneară. Și nu numai. Desigur, bunicii noștri nu ar fi făcut mare caz pe tema petrecerii concediilor lor la Eforie, o așezare de pescari pe la acele vremi, o bucată de pământ fără nume între ape, înconjurată de podgorii și stepe parfumate de florile sălbatice.

De abia între 1910 și 1912 a îndrăznit Direcția Generală a Spitalelor să construiască aici un spital modest, așa încât, după primul război mondial, oamenii să apeleze la acest  nămol terapeutic foarte apreciat în Europa. Cine s-ar fi gândit la asta? Pe acea limbă de pământ, între lacul minunilor numit Techirghiol (de la numele unui măgăruș care, se spune, s-a vindecat în apele nămoloase pline de viermi roșii) și mare, s-au construit case de vacanță și două hoteluri impunătoare. Unul se numește „Belona”, cu forma sa de transatlantic, gata de a înfrunta valurile de la o înălțime de 30 de metri… Este cert că lucrurile ar fi mers și mai bine dacă n-ar fi fost războiul, cu invazia sălbatică a bulgarilor – cei care dărmau, cu efortul câtorva perechi de boi, statuia lui Ovidiu din Constanța ori distrugeau, între altele, instalațiile vinicole și viile regale de la Murfatlar, ajutați de nemți, care n-au fost mai puțin primitivi decât hoardele de sorginte asiatică. Pacea – cu extinderea firească a hotarelor sud-dobrogene, până jos, la Ecrene – a repus lucrurile pe un făgaș firesc.

Astfel, a reînceput ca o întreagă „lume subțire”, între care scriitorimea – sunt atâtea condeie celebre care și-au consemnat în diverse jurnale prezența prin partea locului – și protipendada, în general, să se îndrepte spre Eforie cu entuziasm și nădejde spre a-și tămădui suferințele, betegelile, mai ales cele reumatice. Că peste puțini ani, odată cu ridicarea palatului reginei Maria de la Balcic, artiștii vor opta, în masă, pentru această „Coastă de argint”, nu schimbă cu nimic datele problemei. Și nici Eforie nu stă pe loc. Se vând loturi de pământ, se construiesc vile, case, hoteluri, restaurante. Peste puțini ani, mai exact în 1928 – alte documente evocă anul 1929 – tânăra așezare pont-euxină este rebotezată Carmen Sylva, numele de scriitoare al Reginei Elisabeta a României. Inspirată alegere! Suntem în plină perioadă interbelică, perioadă plină de dinamism și neprevăzut, cu evoluții, uneori, de-a dreptul amețitoare. Veri la rând, Eforie Sud este animată, în mod special, și de taberele legionare, disciplinate, dârze, pline de adânci năzuințe românești, conduse direct de Corneliu Zelea Codreanu. Concomitent, la Eforie Sud vin și grupuri de tineri polonezi, apropiați, prin ideologie, de legionarii români. Amatorii de o astfel de literatură pot citi, între altele, și cartea de amintiri „Un an lângă Căpitan” a lui Ilie Tudor, tatăl cunoscutului muzician Tudor Gheorghe.

După venirea ciumei roșii la putere, a început imediat și lichidarea a tot ceea ce amintea de lumea „burghezo-moșierească”. N-a scăpat, desigur, nici așezarea dobrogeană Carmen Sylva, care, în 1950, căpăta un nume proletar: Vasile Roaită. Nici această identitate nu durează prea mult – o dovadă în plus că fusese aberantă -, în 1962 revenindu-se la denumirea din urmă cu jumătate de veac, de Eforie Sud.

Aceste câteva date îi pot interesa, în primul rând, pe iubitorii de istorie, pe acei oameni care încearcă să-și asigure o „cultură elementară”. Neîndoielnic, mulți dintre noi, când aud de Eforie, se gândesc la sănătate, la zestrea de factori naturali de cură, la vacanțe, la plajă, la soare, la pescăruși. Este și normal.

Renumele acestei stațiuni a fost „clădit” de nămolul sapropelic furnizat de lacul Techirghiol, el însuși cu virtuți terapeutice. Localitatea are, de altminteri, de o parte și de alta, două mari rezervoare întruchipând veritabile medicamente naturale, apa sărată a Mării Negre și cea a lacului Techirghiol, bogată în clor, sulfați, sodiu, potasiu, magneziu – folosită în cura externă sub formă de băi. Climatul de litoral, bogat în aerosoli salini, cu o puternică intensitate a energiei solare, are un efect stimulator asupra organismului. Nămolul sapropelic, bogat și el în substanțe minerale, în vitamine, determină importante modificări ale circulației sanguine și ale activității metabolice. Toate acestea, puse în valoare de procedurile terapeutice, explică succesul spectaculos al tratamentelor de la Eforie. Au fost bolnavi care au venit aici în cărucioare sau în cârje și au plecat pe picioarele lor. Curele constau în oncțiuni cu nămol (la cald sau rece), băi cu apă de mare sau apă din lacul Techirghiol, cataplasme, proceduri care îmbină masajul, electroterapia, gimnastica medicală (în piscina cu apă de mare, ca și în săli), saune, băi de soare, mișcare în aer liber. Se adaugă la acestea băile de plante, presopunctura, tratamentele cu Gerovital H3 și Pell Amar. Cel puțin așa se întâmpla până mai ieri…

Eforie Nord și Eforie Sud sunt recomandate în bolile reumatismale și ginecologice, în afecțiuni neurologice periferice și ale sistemului nervos central, în boli de piele și respiratorii, în maladii metabolice și de nutriție, dar și otorinolaringologice și profesionale. Stațiunea beneficiază de hoteluri de cură, cu bază proprie de tratament, ca și de vile confortabile, destinate vacanței pe malul Mării.

Sub „bagheta” d-lui Aurel Borșan și atenția activă a d-lui Ioan Ovidiu Brăiloiu, despre toate acestea – și multe, multe altele – specialiștii au discutat în amănunțime și cât se poate de aplicat la simpozionul din ziua de 2 mai, desfăşurat la Mirage MedSPA Hotel. O „scanare” extrem de pertinentă privind aspectul exterior al stațiunii, cu unele clădiri și restaurante încremenite în ponoseala altor vremi, a realizat prof. dr. Nicolae Neacșu, un foarte bun cunoscător al stațiunii. Desigur, au fost, poate, și alte probleme delicate de discutat. Din politețe, probabil, ele n-au fost abordate. Oricum, este cât se poate de limpede că implicarea unui primar în destinul turistic al comunității pe care o conduce devine tot importantă. De fapt, a fost importantă dintotdeauna. De la promovare la investiții rolul său este capital. Despre toate acestea, vom reveni.

Nu punem punct acestor rânduri înainte de a vă îndemna să citiți articolul de alături al d-lui Petre Baron, comunicare cu care, de altfel, domnia-sa a încheiat „congresul medical” de la Eforie, aflat la ediția a II-a.