AJTR
Lauterbrunnen – pronaosul templului de gheata Lauterbrunnen – pronaosul templului de gheata
Text : Teodor Cardei Pe oricare traseu vei încerca să te  apropii de Interlaken, vara sau iarna, un şir de creste înzăpezite cu piscuri de peste 4000 m altitudine de pe care se prăvălesc gheţari imenşi te atrage.       Intri pe o vale destul de îngustă, împădurită, la început, în lungul căreia curge un râu cu apă de culoare verzulie, ca toate apele de la baza gheţarilor, o cale ferată paralelă cu şoseaua, care atunci când întâlneşte o pantă are montată pe centru încă o şină dinţată, acea... Lauterbrunnen – pronaosul templului de gheata

Text : Teodor Cardei

Pe oricare traseu vei încerca să te  apropii de Interlaken, vara sau iarna, un şir de creste înzăpezite cu piscuri de peste 4000 m altitudine de pe care se prăvălesc gheţari imenşi te atrage.

 

 

 

Intri pe o vale destul de îngustă, împădurită, la început, în lungul căreia curge un râu cu apă de culoare verzulie, ca toate apele de la baza gheţarilor, o cale ferată paralelă cu şoseaua, care atunci când întâlneşte o pantă are montată pe centru încă o şină dinţată, acea cremalieră care ajută trenul să urce sau să coboare.

Aproximativ după trei kilometri, din versantul din stânga apare prima cascadă, apoi următoarea şi…următoarea. Laşi maşina încet, vrei să cauţi o parcare în preajma cascadei să faci o fotografie în care să surprinzi curcubeul din stropii dimineţii, trece pe lângă tine un tren albastru cu cinci sau şase vagoane elegante ale căror geamuri sclipesc de curăţenie, inscripţionate Berner Oberland-Bahn, te surprinde acest  şarpe albastru care se apropie fără nici un zgomot, nu mai este timp de incă o fotografie, că deja a patruns prin pădurea de molid lăsând în urma doar foşnetul cetinilor care se leagănă .

[slideshow] Intrarea în Lauterbrunnen te surprinde cu vreo  câteva clădiri construite cu mulţi ani în urmă, nelipsita biserică catolică pe al cărei perete citeşti ora exactă pe un ceas solar, o parcare impunătoare în care de fiecare dată erau locuri suficiente şi nelipsita gară .

Toate clădirile au regim fie de hotel sau de pensiune, preţurile de cazare sunt la nivel elvetian dar pentru cei mai puţin pretenţioşi sunt două campinguri cotate la trei şi patru stele, unde condiţiile oferite sunt perfecte. Drapelul elvetian este întâlnit oriune-ţi arunci privirea, chiar şi la 300 de metri, acolo, sus, pe stânca de unde curge, zi şi noapte ,fie vară, fie iarnă, renumita cascadă Fall Staubbach, printre cele mai înalte cascade din Europa, a cărei fotografie nu lipseşte din nici o reclamă ce se referă la Elveţia turistică.

Acolo, sus, de unde se prăvăleşte apa, precum o furtună, la lăsarea întunericului, nişte reflectoare bine amplasate întregesc spectacolul nocturn. Şuvoiul se loveşte de câteva ori de stâncă, ca,  în final,  să se  transforme, la nivelul  solului, într-o ploaie măruntă ce udă permanent o poieniţă cu iarbă.

Poate, la baza acestei poieniţe s-a odihnit, pe la 1779, Goethe; stropii cascadei i-au udat fata şi zgomotul  a trecut în poemul ,,Duh deasupra apelor”…

O potecă îngustă, pietruită, uneori cu o pantă destul de pronunţată, te îndeamnă să urci, fără să te întrebi unde se va termina. Străjuită de caţiva paltini de munte, după aproape două sute de metri, poteca se înfige în munte printr-un tunel îngust cu trepte săpate în stâncă, destul de întunecos şi de umed. De aici, te încearcă un sentiment de frică, te întrebi oare ce cauţi acolo, dar curiozitatea te face  să înaintezi să vezi până unde se poate ajunge. O rază de lumină şi zgomotul apei care se prăvale pe stâncă ţi-aduc curajul şi după câţiva metri ajungi într-un gen de balcon săpat în stâncă, în al carui exterior, printr-o perdea de apă,  admiri întreaga staţiune.Uiţi şi de sentimentul de frică care te încerca la urcare şi dacă ai noroc  să fie soare,  stropii mărunţi se transformă în zeci de curcubee.

Dacă întâmplarea face să  fii pe stradă la o oră matinală de vară, ora când micii fermieri trec cu vacile spre paşune, vei avea un spectacol ce nu se poate uita niciodată; este ora când maşinile opresc pe stradă, toată lumea admiră şi respectă turma ce leagănă nişte clopote enorme, făcând un zgomot care se aude şi în ultima  casă.

Cred că spectacolul se repeta şi la orele serii .

Înaitând pe vale, drumul trece prin nişte fâneţe la capătul cărora se vede câte o ferma de vite; vei întâlni şi două firme cu elicoptere private care din când în când trec  precum nişte bondari, fie galbeni, fie albaştri şi care transportă pe cei care au  mulţi bani, făcâd, timp de 30 de minute, turul munţilor sau transportă pe acei curajoşi parapantişti până la altitudinea de 3500 de metri iar de acolo rămân în voia curenţilor de aer şi a lui Dumnezeu.

La capătul drumului ce se sfârşeşte la baza muntelui, după ce ai numărat peste 70 de cascade, pe o parte şi pe alta, vei întâlni poate cea mai spectaculoasă cădere de apa din Europa, renumitul Trummelbach Fals-tradus în româneşte ar suna Calugarul Negru, unde pe o distanţă verticală de 200 de metri se scurg lacrimile gheţarilor din Eiger, Monch şi Jungfrau, adunând  20000 de litri de apă pe secundă şi cărora granitul muntelui nu le lasă decât un spaţiu uneori de numai trei metri care face ca apa să producă un urlet îngrozitor.

Întâmplarea a făcut să fiu şi iarna în zona Alpilor Bernezi, eram cazat în Beatemberg şi fiind o zi destul de mohorâtă, neavând altă ocupaţie, am luat autobuzul până in Interlacken Est şi de acolo trenul până în Lauterbrunnen la o ora destul de matinală, din curiozitate, să văd cum arată staţiunea iarna.

Spectacolul a fost copleşitor; nu-mi imaginam că la baza fiecărei cascade voi întâlni o orgă enormă din  ţurţuri de gheaţă care de câteva ori pe zi se prabuşeşte zgomotos, reînnoindu-se cu alţii. Se prăbuşec tone de gheaţă şi de aceea vei întâlni tabliţe avertizoare care-ţi interzic apropierea. Iarna, Lauterbrunnen nu este decât o staţiune de tranzit spre Vengen de unde încep pârtiile de ski;  poti lua telecabina sa urci la Schilthorn de unde se poate admira cea mai frumoasa zona alpina iar Mont Blanc ti-arunca chemarea razelor de gheata.

Niciun comentariu pana acum.

Fii primul care lasa un comentariu.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *