AJTR
Text : Nicu Jianu Daca Tudor Musatescu ar fi fost ardelean, celebra scena din “Titanic vals”, in care nea Spirache isi cumpara o palarie,...

Text : Nicu Jianu
Daca Tudor Musatescu ar fi fost ardelean, celebra scena din “Titanic vals”, in care nea Spirache isi cumpara o palarie, scena care l-a facut vestit in toata tara pe mesterul palarier Mageanu si atelierul sau de pe bulevardul Pardon din Campulung ar fi sunat cam asa: “M-am dus la Dadarlat, de unde cumpar de 20 de ani. Ma cunoaste, c-am luat cinci palarii in intervalul asta de la el.” …Si asta pentru ca atelierul de palarii a lui Dadarlat din Salistea Sibiului era vestit in tot Ardealul inca in urma cu mai bine de 100 de ani, la vremea cand Tudor Musatescu scria binecunoscuta piesa de teatru. Si, bineinteles, actiunea piesei “Titanic vals” s-ar fi desfasurat in … Saliste, cunoscutul orasel din Marginimea Sibiului. De altfel, Ion Mageanu, mesterul palarier, care apare in “Titanic vals” cu numele sau adevarat, era nascut in …Salistea Sibiului .
Am aflat prima data despre palariile mesterului Dadarlat in urma cu aproape 20 de ani, cand vizitand micul muzeu amenajat in cetatea sasilor din Garbova, pe captusala palariilor sasesti, vechi de peste 100 de ani, era o stampila dreptunghiulara , cu tus negru, pe care scria : IOAN DADARLAT –PALARIER SALISTE. Am retinut numele, avea o sonoritate deosebita. Dupa cativa ani, la vestitul targ de la Pui,de Sf.Paraschiva , unul din cele mai mari targuri traditionale din Ardeal, mi-am cumparat o palarie ciobaneasca (sau momarlaneasca, cum i se mai zice) de la taraba atelierului de palarii Dadarlat din Sebes .Pe captusala palariei mele, o stampila dreptunghiulara, cu tus negru, pe care scria: Dan Dadarlat-SEBES.
Cu ceva vreme in urma, trecand prin Sebes , am cautat atelierul mesterului palarier Dan Dadarlat .Stam de vorba in atelierul plin de sabloane de palarii, insirate pe rafturi, mese de lucru pe care se afla zeci de palarii aflate in diverse stadii de fabricatie, prese, fiare de calcat, tot felul de masinarii si dispozitive, unele vechi de mai bine de 100 de ani. Domnul Dan Dadarlat, un barbat inca tanar, placut, calm, binevoitor, cu o mustata castanie , cum ii sta bine unui ardelean neaos , imi spune povestea neamului Dadarlat si a vestitelor palarii iesite din mainile lor: “Strabunicul meu, Ioan Dadarlat, era din Salistea Sibiului si se ocupa cu negustoria, ca multi alti salisteni Ducea cu calul, in desagi, sau cu caruta , peste munte, inspre Novaci sau spre Tinutul Valcii, opinci, palarii, foarfeci de tuns oile sau alte lucruri trebuimcioase oierilor si se intorcea cu lana, ceara de albine sau bucate. A invatat sa faca palarii de la un mester sas de la care pina atunci cumpara palarii, unul din cei trei sasi asezati in Saliste.Si-a deschis atelierul in 1896, la Salisea Sibiului, fiind prima fabricuta de palarii deschisa de un roman in Transilvania, si afacerile i-au mers de minune. La vremea aceea toata lumea purta palarie, un barbat nu iesea nici macar in ograda fara palarie pe cap, si fiecare isi purta palaria “natiei” sale : romanii, palarii negre cu borul ingust, sasii, palarii mai largi, oierii purtau palarii “ciobanesti” , ardelenii de prin partile Clujului purtau palarii cu boruri mai late, si strabunicul Ioan Dadarlat facea palarii trainice, de buna calitate, pe gustul si pentrun punga fiecaruia. Mergea cu caruta cu palarii chiar pana la Budapesta si Viena.
A avut opt copii, din care doi i-au urmat meseria. Unul dintre fii, pe care il chema tot Ioan, a continuat afacerea de la Saliste, iar altul a deschis un atelier de palarii la Targu-Jiu. Ceilalti, chiar daca au ajuns ingineri, avocati sau medici, unul din ei a ajuns chiar profesor univrsitar, cu totii stiau sa faca palarii , in vacante lucrand in atelier alaturi de ucenici si calfe. Urmand buna traditie a familiei, si Ioan a avut 9 copii, dintre care cel mai mic dintre feciori, Octavian, cel care a fost tatal meu. va duce mai departe mestesugul fabricarii palariilor. Desi a lucrat peste 40 de ani ca si contabil, in toata acesta perioada nu a incetat sa confectioneze palarii, la inceput alaturi de doi din fratii sai, apoi de unul singur. A plecat din Saliste, la inceput la Petresti, o asezare saseasca de linga Sebes, vestita la inceputul sec.XX datorita fabricii de hartie din localitate, apoi s-a stabilit la Sebes, unde l-au insotit zecile de calapoade pentru palarii, presele si fiarele de calcat, mostenite de la bunicul sau.
“In anul 2003 am preluat de la tata, ajuns la o varsta venerabila, intrega afacere-povesteste mai departe inginerul Dan Dadarlat. Contnuam sa facem modelele traditionale , folosind calapoadele vechi de aproape 120 de ani si aceiasi tehnologie ca pe vremea strabunicului. Confectionam palarii ciobanesti, palarii romanesti sau sasesti, dar si multe alte modele, palarii vanatoresti, de padurari, palarii tiroleze , bavareze sau modelul de palarii purtat de politia calare canadiana sau imensele palarii din lina angora purtate de tiganii gabori. Facem palarii de dama intr-o gama larga de modele si culori, precum si palarii de uniforma pentru doamnele din politie sau din armata si, mai nou, palariile cu boruri largi, numite “palarii senator” purtate de demnitari, oameni politici. Este in totalitate o afacere de familie, fratele meu,Alin, inginer mecanic de meserie, produce , pornind de la lina de oaie sau de angora, asa numitele “closuri”( closul este forma bruta a oricarei palarii, “ semifabricatul” din care se modeleaza palaria).
Vindem palarii in toata tara , prin aproape 90 de magazine ale partenerilor nostrii si suntem prezenti in fiecare an la peste 30 de targuri traditionale, de la Polovragi si pina la Lechinta, la Jina, la Pui sau prin partile Bihorului.
Cred in afacerile cinstite, cred ca orice meserie e de viitor, daca o faci bine, daca o faci onest, daca iti respecti meseria,clientii si partenerii.. Noi, cei din familia Dadarlat, avem „o intalnire a neamului”, o data pe an, la Saliste, la parastasul bunicilor. Ne strangem vreo 60 si ceva de rude. La o astfel de intalnire am hotarat noi sa nu lasam sa se piarda traditie veche de patru generatii a fabricarii palariilor “Dadarlat”. Chiar daca n-ar fi mers afacerea bine, tot as fi facut-o, in paralel cu serviciul, si chiar daca nu ma apucam eu, ar fi facut-o alt stranepot al lui Ioan Dadarlat.si sper sa o continue, atunci cand va fi cazul, si cei doi copii ai mei. Cu cat trece vremea, pe masura ce incep sa imbatranesc,cu atat simt ca ma apropii tot mai mult de meseria tatalui, a bunicului si a strabunicului .”

  • Maria

    28 aprilie 2013 #1 Author

    Si moda revine ! Palariile castiga teren pe zi ce trece !

    Răspunde

  • dana

    21 mai 2013 #2 Author

    O poveste fascinanta de istorie, traditie, familie…
    Felicitari!

    Răspunde

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *