AJTR
Renașterea Mălinilor, vechi domeniu al Coroanei Renașterea Mălinilor, vechi domeniu al Coroanei
Nicolae LUPU, Academia de Studii Economice din București În apropiere de Fălticeni, unde poate fi vizitată una dintre casele memoriale „Mihail Sadoveanu”, DN 2E... Renașterea Mălinilor, vechi domeniu al Coroanei

Nicolae LUPU, Academia de Studii Economice din București

În apropiere de Fălticeni, unde poate fi vizitată una dintre casele memoriale „Mihail Sadoveanu”, DN 2E se desprinde din drumul european de Suceava, îndreptându-se spre nord-vest, oarecum paralel cu Valea Moldovei. La sud rămâne comuna Baia, prima cetate de scaun a Moldovei, pentru ca din centrul comunei Cornu Luncii – cândva punct vamal către Bucovina ocupată de habsburgi –, peste râul Moldova, pe drum județean, să urmăm în amonte Suha Mare. De-a lungul a 20 km de vale se înșiră satele comunei Mălini, și anume: Mălini, Pâraie, Poiana Mărului, Văleni-Stânișoara, Iesle. Traseul urmează Drumul (I) Talienilor, care, în continuare, urcă în Munții Stânișoarei, până în pasul omonim (1.235 m), pentru ca apoi să coboare pe Valea Sabasei, până la Borca, în Neamț.

Cândva, în secolul al XVI-lea, Alexandru Lăpușneanu închinase Mălinii mânăstirii Slatina. Mai târziu, în 1884, comuna a devenit unul dintre cele 12 domenii ale Coroanei. Cu peste 25 mii ha, era cel mai mare domeniu de acest fel.

Domeniile Coroanei fuseseră înființate prin lege, la inițiativa lui Ion C. Brătianu. Ele nu datorau impozite statului, ci doar comunei și județului respectiv, iar administrarea și uzufructul îi reveneau Coroanei, pe această cale asigurându-se susținerea economică a Curții Regale. Exproprierea (terenurilor cultivabile) s-a făcut în decembrie 1918, de către Guvernul Ion I.C. Brătianu, pentru înfăptuirea reformei agrare promise de regele Ferdinand țăranilor de pe front.

Din anul 1906, s-a păstrat lucrarea lui Olimpiu Boiu și a lui Alex. Precup, Monografia domeniului Mălini din județul Suceava, apărută la București, la Tipografia „Gutenberg”, sub egida Bibliotecii Populare a Administrației Domeniului Coroanei („cărticica”/volumul XXXIV din colecție). Sunt 72 de pagini, cu următorul sumar: partea I – Generalități privitoare la întreg domeniul; partea a II-a – Domeniul agricol și chestiuni relative la locuitori; partea a III-a – Domeniul forestier [pădurea Mălini, atunci, de 21 mii ha]. Trebuie observat că teritoriul Mălinilor era sensibil mai întins, incluzând actualele comune Cornu Luncii, cu un domeniu agricol și arabil cuprinzător, și, respectiv, Slatina. Așa se face că odinioară, la începutul secolului al XIX-lea, locuitorii comunei Suha-Mălini „se îndeletniceau cu lucrarea pământului și cu facerea draniței”. În mai a.c., „Info Mălini”, foaia editată de primăria comunei, prin viceprimarul și, totodată, redactorul Dumitru Amariei, a început publicarea în serial, în facsimil, a respectivei monografii. Apropo, în ziua de astăzi, oare câte primării de comună din România reușesc să țină o publicație ajunsă la numărul 42? Mai mult, spre informarea largă a publicului și ca omagiu adus înaintașilor, se intenționează și reeditarea distinctă a lucrării.

Între Valea Moldovei și vârful Munților Stânișoarei diferența de altitudine depășește 1.000 m. Din considerente de strategie militară, dar și economice, dorindu-și o legătură directă între văile Moldovei și a Bistriței, implicit între două dintre domeniile Coroanei, și anume Mălini și Borca – de asemenea un domeniu întins, de aproape 18 mii ha –, în 1902, regele Carol I a inițiat construirea unui drum peste Munții Stânișoarei. Pentru că au fost aduși lucrători italieni, s-a consacrat sub numele de Drumul Talienilor. Lungimea sa este de aproximativ 55 km, dintre care peste 33 km pe teritoriul comunei Mălini și 22 km la Borca. În 1914, la încheierea lucrărilor, pe Culmea Stânișoarei, ca omagiu adus ctitorului Carol I, drumarii au construit o impozantă cruce de piatră, Crucea Talienilor. Din nefericire, la sfârșitul lunii august 1944, odată ce trupele germane și-au dat seama că sunt nevoite să cedeze poziția dominantă de pe Culmea Stânișoarei, la capătul unor lupte crâncene, au aruncat în aer cazematele existente.

Atunci a fost distrusă și Crucea Talienilor. Mărturie a grozăviilor stau fragmentele de cazemată vizibile și astăzi. Din Crucea Talienilor au mai rămas doar treptele de piatră. În timp, pe același loc, au fost amplasate două troițe, iar în urmă cu câțiva ani, pe cheltuiala unei familii de la Sabasa, li s-a adăugat și a fost sfințită o altă cruce de mari dimensiuni. Însă odată ce a fost descoperit un fragment din crucea originară, Primăria Mălini intenționează ridicarea unei reproduceri a acesteia în dreptul bornei care delimitează județele Suceava și Neamț – de altfel, un punct de belvedere până spre Rarău.
În memoria luptelor din august 1944, pe traseul Drumului Talienilor, în Valea Colibei, în apropierea unei gropi comune, în 1964 a fost ridicat un monument al ostașilor români. Mai recent, în 2013, Primăria Mălini l-a regândit și l-a reconstruit, spațiul devenind un loc de reculegere.

Relativa popularitate a locurilor este dată și de epopeea romanului Baltagul: pendularea eroinei, cu sufletul pustiit, de-o parte și de cealaltă a muntelui, între Sabasa și Suha, s-a făcut de-a lungul Drumului Talienilor. Vremurile teribile înfățișate de Mihail Sadoveanu („Și-a tras de la subsuoara stângă baltagul și, pășind ferit cu opincile pe cărare, a venit în dosul lui Nechifor Lipan. O singură pălitură i-a dat, dar din toată inima, ca atunci când vrei să despici un trunchi”) acum sunt de mult apuse. Le mai amintește numai supranumele de Drumul Vitoriei Lipan. De asemenea, la Mălini există pensiunea Drumul Baltagului, precum și cabana Vitoria Lipan.

Mălinii au trăit și un moment astral, prin poezia celui care a fost Nicolae Labiș (1935-1956). „Vitalitatea lui Labiș era atât de mare încât interzicea ca pe un lucru sacrosanct concurența. Labiș era un virginal în spirit, gingaș în alcătuiri și, din pricina frigului emanat de austeritate, de neîmbrățișat, de neatins” (Nichita Stănescu). De altfel, deși mai mare cu doi ani, mai târziu Nichita va recunoaște că avea un adevărat „complex Labiș”, astfel că debutul său a fost ulterior dispariției lui Nicolae. În afara versurilor sale („Seceta a ucis orice boare de vânt”…), de pe urma lui Labiș ne-a rămas casa memorială din Mălini (pendinte de Muzeul Bucovinei de la Suceava), precum și festivalul național de poezie care îi poartă numele. La casa memorială pot fi văzute cornițele căprioarei și desenul băietanului, profund marcat, de la întoarcerea de la „… vânătoarea foametei în munții Carpați.” „Plâng. Ce gândește tata? Mănânc și plâng. Mănânc!” (Moartea căprioarei). Școala gimnazială din Mălini și ea se numește Nicolae Labiș.

Vechiul domeniu al Coroanei pare să renască. Astăzi, comuna Mălini, care n-a fost cooperativizată, are o suprafață de 154 kmp, dintre care 10 mii ha de pădure proprietate publică a statului și 1.027 ha de pășuni. Ca specii, fagul, bradul și molidul dețin părți aproximativ egale din totalul suprafeței împădurite, în timp ce mălinul („amprenta vegetală a comunei”) și alte specii au o reprezentare mai degrabă simbolică. Comuna numără peste 7.000 de locuitori, dintre care 2.000 sunt plecați la lucru. Dintre cei rămași în comună, mulți sunt silvicultori și forestieri.

Edilul, Petru Nistor, el însuși la bază silvicultor, este „unul dintre cei mai apreciați primari din Suceava”. Actualul mandat, al patrulea, și l-a adjudecat cu 93% din voturi. Încă tânăr, cu aplomb, ne spune că, în timp, a rezolvat trei probleme importante: a) asfaltarea drumului care străbate comuna; b) spitalul/ unitate de asistență medico-socială, amenajat, în 2006, printr-o investiție a primăriei, salarizarea personalului medical (cu studii medii) făcându-se de la Direcția de Sănătate Publică; de asemenea, la biserica în stil maramureșean cu hramul Sf. Mare Prooroc Ilie Tesviteanul din Suha (preot paroh Pavel Norocel), ea însăși sfințită în 2015, a fost construit un așezământ pentru persoane vârstnice/ unitate de asistență socială cu 10 camere, iar alăturat sălii de sport funcționează o bază de tratament, cu piscină cu apă sărată, precum și cu saune, umedă și uscată (!); c) regimul de utilizare al pășunilor. Într-adevăr, „Omul sfințește locul!” Atât timp cât interesul comunității este suveran, nici măcar situația de semnalizare pentru stânga scenei politice, pentru ca direcția de mers să fie spre dreapta nu poate umbri din merite.

În egală măsură, a fost pus la punct iluminatul public, a fost reamenajat „cel mai modern cămin cultural din Moldova” și au fost implantate felurite indicatoare de informare și orientare – de la un citat din Goethe, propus, nu tocmai inspirat, în vecinătatea Casei memoriale „Nicolae Labiș”, până la Decalogul schiorului – toate pe fundal verde, ca pe autostradă.

Pentru anii imediat următori, un obiectiv este reprezentat de asfaltarea în continuare a drumului județean, a sectorului montan al acestuia, până la locul Crucii Talienilor. În prezent, acest sector de drum are aparențele unui drum forestier. „În oglindă”, vecinii de dincolo de munte, din județul Neamț (comuna Borca), ar trebui, la rândul lor, să se preocupe de asfaltarea porțiunii lor de drum, a cărei întreținere acum este deficitară și, prin urmare, deocamdată, se dovedește mai greu abordabilă de către călători. Tot primarul Petru Nistor ne vorbește despre cei 220 de mici agenți economici activi în perimetrul comunei, pentru care și-ar dori ca organele specializate ale statului să acorde mai multă consultanță și abia după aceea să aplice sancțiuni. De asemenea, se intenționează rezolvarea pe plan local a problemei gunoiului, care acum este cărat la Fălticeni (municipiu aflat la 20 km de centrul comunei). Nu în ultimul rând, se dorește introducerea alimentării cu apă, proiect care s-ar adăuga celor 30 km de canalizare deja realizați.

Investițiile proprii dețin 50% din bugetul primăriei, ca regulă, firmele contractante fiind de pe plan local. Tocmai pentru a asigura volumul de investiții, recent, odată cu introducerea unei noi grile de salarizare, reprezentanții la vârf ai primăriei au convenit pentru sine menținerea nemajorată a salariilor.

Apropo de agenții economici, Vasile Ștefănoaia a înființat SC Mălinul SRL în urmă cu două decenii. Acum, cu un total de 28 de angajați, în două schimburi, colectează lapte de vacă de la producătorii din zonă și fabrică mai multe sortimente de brânzeturi (cașcaval, telemea, mozzarella, smântână cu conținut ridicat de grăsime, „ca de la țară”) în condiții tehnologice și de igienă și după rețete care le fac perfect competitive pe piață, inclusiv la București.

La scară mai mică, ing. Maria Mancaș ține SC Arinul Com SRL, fabricând pâine și alte produse specifice (cozonac, colaci) pentru cei mai mulți dintre locuitorii comunei. Gazul lipsește în regiune, prin urmare, cei patru angajați de pe linia de producție pregătesc pâinea pe vatră, la foc de lemne, în cuptoare performante. Specialitatea colac tradițional moldovenesc, de exemplu, are minimum 1,5 kg, prețul fiind de 5 lei/kg.

Interesul pentru turism pare să fie de dată mai recentă. Deja sunt în funcțiune cel puțin 11 pensiuni, pentru ca altele să fie în diferite faze de construire. Într-un loc unde „pădurea stă să cadă” peste case, evident că materialul de construcție dominant este lemnul – adesea sub formă de bușteni – de cele mai multe ori atent cizelat. Sunt cel puțin două păstrăvării, cu zece bazine pentru pește – inclusiv unul populat cu somon – crescut după toate regulile, apa fiind permanent circulată, astfel încât în decursul a 24 h este schimbată de fix 3 ori. Nucleul viitoarei stațiuni turistice Mălini, în aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 852/2008, este la Văleni-Stânișoara. Aici sunt amenajate un „sat de vacanță”, un teleschi și pârtiile Pojorâta, două la număr, de dificultate medie, cu lungimea de 770 m, la dispoziție cu tunuri de zăpadă și nocturnă. În exclusivitate, pentru sezonul cald, au fost achiziționate 25 de bullcarturi – tricicluri folosite ca un fel de sănii pe roți. Investiția în amenajările de iarnă de la Pojorâta s-a făcut de asemenea „sub steagul” primăriei – din fonduri europene – acum responsabilii declarându-se mai puțin interesați de încasări și mai mult de atragerea de turiști.

Așa comună mai rar!