AJTR
Dialog la Schitul Prodromu Dialog la Schitul Prodromu
Ne-am întors, de puţin timp, de la Muntele Athos, unde ne-a prins Praznicul Sfintei Marii (după calendarul vechi, ţinut la Sfântul Munte) distribuind călugărilor... Dialog la Schitul Prodromu

Ne-am întors, de puţin timp, de la Muntele Athos, unde ne-a prins Praznicul Sfintei Marii (după calendarul vechi, ţinut la Sfântul Munte) distribuind călugărilor nevoiaşi ajutoare umanitare dobândite cu sprijinul Asociaţiei Ziarişilor şi Scriitorilor de Turism , al Jurnalului Naţional şi al Farmexim. Schitul românesc Prodromu se face, pe zi ce trece, tot mai frumos, iar cei 42 de fraţi ai obştei de călugari devin tot mai prietenoşi cu pelerinii care le trec pragul. N-a fost dintotdeauna aşa, pentru că, de la înfiinţarea lui (mijlocul secolului al XIX-lea), schitul a trecut prin numeroase încercări, dintre care cea mai grea a fost cea din perioada comunistă.

Timp de 40 de ani, călugării români au fost opriţi să plece din ţară la Muntele Athos, iar schitul românesc Prodromu, depopulat şi neajutorat, ajunsese o ruină. Ultimii călugări care trecuseră prin schit erau doi orbi şi doi ologi. Candela era aprinsă de unul dintre cei doi orbi. Stareţul de azi al schitului, ieromonahul Atanasie Floroiu, ne povesteşte că, în 1978, când el a venit, de la Sihăstria, în schitul atonit nu mai era nimic funcţional pentru o viaţă de obşte. “Eram 5 călugări, inclusiv parintele Petroniu Tănase (mare teolog român plecat la Domnul, anul trecut) – ne spune stareţul. Dintre ei, doar eu mai sunt pe-aicea. Cu toate astea, încă din prima zi am reluat slujbele. Slujeam, la început, într-un paraclis, pentru că în biserică ploua şi cădea tencuiala. Ziua lucram şi noaptea ne rugam. Bucătăria nu funcţiona de 30 de ani. Am pus o măsuţă rotundă la trapeză şi ne-am aşezat în jurul ei, noi cei cinci “frăţiori”. În ziua aceea, am văzut cum mâna lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului ne ajută să reînviem schitul românesc. Cred că noi am venit la timp… La început, nu aveam chilii. Totul era în paragină. Ziua lucram, noaptea ne rugam. Într-un moment de cumpănă, ne-am întrebat chiar dacă n-ar fi mai bine să lăsăm Prodromul cum e şi să ne ducem să luăm o chilie părăsită de ruşi, la Burazeri. Dar ne-am dat seama că, pentru ridicarea schitului, trebuie făcut un sacrificiu şi că noi am fost cei chemaţi să-l facem.”

Călugării de la Prodromu au păstrat tot timpul legătura cu ţara. Jurisdicţia diferită (schitul aparţine mânăstirii greceşti Marea Lavră, iar fraţii au dobândit şi cetăţenie greacă) nu îi afectează. În ultimii ani, s-au cerut despăgubiri pentru metocurile trecute în proprietatea statului român şi călugării de la Prodromu au primit, de la Bucureşti, o subvenţie de 250.000 de euro, anual (sub nevoile reale ale schitului, de circa 1 milion de euro, inclusiv noile constructii aflate în lucru).
“Când am venit aici, ne mai spune stareţul Atanasie, biblioteca era vraişte. Cărţile erau împrăştiate şi ploua peste ele. Statul român ne-a dat 10.000 de euro ajutor, Gigi Becali încă 40.000 de euro şi acum avem o bibliotecă minunată care deţine multe cărţi rare. Ce ne-am mai putea dori? Să fie pace, dragoste şi credinţă pentru toţi românii. Noi trăim şi ne vom stinge din viaţă la Athos, iar la 3 ani, osemintele noastre vor fi dezgropate şi puse, după obicei, în osuarul schitului. Dar purtarea de grijă a Maicii Domnului ne va însoţi chiar şi dincolo de moarte…”
(din “Jurnalul National”, sep.2012)

  • elena

    13 octombrie 2012 #1 Author

    rugati-va si pentru noi sa nu ne ia banca apartamentul

    Răspunde

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *