AJTR
Mereu, Eminescu…Note de calatorie Mereu, Eminescu…Note de calatorie
Text : Nicu Jianu In seara plecarii mele spre Bucovina – ca sa ajung la Cernautii scolaritatii lui Eminescu, am calatorit o noapte intreaga... Mereu, Eminescu…Note de calatorie

Text : Nicu Jianu
In seara plecarii mele spre Bucovina – ca sa ajung la Cernautii scolaritatii lui Eminescu, am calatorit o noapte intreaga cu trenul, strabatand Trasilvania din coltul ei sud-vestic, vecin cu Banatul, in cel nord-estic, pana prin partile Nasaudului, pe unde am trecut muntii, spre Vatra-Dornei, Gura Humorului, Suceava – abia ma intorsesem de la Oravita. Era vremea cositului fanului si pe tot drumul de la Oravita la Deva si apoi de la Deva pana la Suceava, m-a insotit parfumul fanului proaspat cosit…
Astazi Oravita este un mic orasel din Banatul de munte, uitat de lume, cu o multime de casute insirate pe o vale ingusta, strajuita de culmi inalte, impadurite, cu cateva cladiri inca impunatoare, in stil baroc, care au adapostit candva Capitania Miniera, au fost sedii de banci, hoteluri, cazarmi militare sau scoli. Pe la 1703 traiau aici cateva zeci de mineri, veniti aici de prin partile Slovaciei, Germaniei si de la Bistrita, sa exploateze minele de cupru, aur si argint.

Teatrul „M.Eminescu” Oravita
In urmatorii zece ani mai vin 694 de mineri din Tirolul austriac, in 1723 Capitania Miniera se muta de la Timispara la Oravita, in 1729 se infiinteaza aici scoala miniera, prima institutie de acest fel din sud-estul Europei, in anul 1834 Oravita devine “oras minier” (Bergstadt), in anul 1796 se deschide aici prima “ farmacie montanistica” (miniera) de prin aceste parti, in anul 1817, in prezenta imparatului Francisc I se inaugureaza Teatrul orasenesc, primul teatru de pe teritoriul actual al Romaniei, in anul 1847 se construieste prima gara de pe teritoriul actual al Romaniei, la acea vreme Oravita fiind legata pe calea ferata de portul Bazias, de pe Dunare…

Oravita – teatrul
N-am insirat toate aceste date si intamplari doar pentru ca istoria Oravitei se aseamana cu cea a multor asezari din Banat, Transilvania sau Bucovina, care au inceput sa se dezvolte la inceputul sec. XVIII si nici datorita faptului ca aerul Bucovinei era plin de mireasma ierbii de curand cosite.Mai mult decat atat, Bucovina si Cernautiul sunt strans legate de Banatul de munte si de Oravita prin prezenta sa aici a Luceafarului poieziei romanesti , prin premiera operetei “Crai Nou” a lui Ciprian Porumbescu
Anul 1817 a inseamnat un mare eveniment pentru viața culturală a Oraviței, fiind anul clădirii celui mai vachi teatru din țară. Pe scena acestui teatru , care poarta numele lui Eminescu, s-au perindat trupe din Austria, Germania, Ungaria, de la Teatrul Național din București. Aici au fost prezenți oameni de seamă ca Mihai Eminescu și George Enescu.

Teatrul din Cernauti
În anii 1867 şi 1868, Mihai Eminescu e prezent în Banat, în ipostaze diferite, prima dată vine din Ardeal în căutarea fratelui Nicolae, care făcea practică avocaţială într-un birou privat, la un anume evreu, a doua oară vine în calitate de secretar particular al directorului Mihail Pascaly şi de sufleur II în trupa de teatru bucureşteană.
Revenind la premierile oravitene, trebuie amintit că în sala teatrului din Oravița,s-a prezentat pentru prima oară opereta românească „Crai Nou”de Ciprian Porumbescu ca mai târziu să-i fie oferită lui I.L.Caragiale pentru Teatrul Național din București.
In ziua de 15 iunie 2012, o zi calda, insorita, eram la Cernauti. Pe strada Aron Pumnul, ograda casei cu nr. 19 este strajuita de un bust al poetului Mihai Eminescu. Este casa in care a trait intre 1848 si 1866 carturarul, lingvistul, filozoful si istoricul literar Aron Pumnul, fruntas al Revolutiei de la 1848 din Transilvania.
Aron Pumnul, nascut in anul 1818 la Cuciulata, judetul Brasov, intr-o familie de tarani iobagi, isi icepe studiile la Odorhei, apoi la Blaj si la Cluj, unde absolva cursuri de filozofie. In anul 1843 este numit profesor de filozofie la Blaj si in acelasi an este trimis ca bursier la Institutul teologic „Sfanta Barbara” din Viena.
La intoarcerea de la Viena, in 1846, isi reia activitatea de profesor de filozofie la Blaj, unde preda ideile curente ale filozofiei nationaliste, in care se incadrau teoriile despre dreptul natural al indivizilor si popoarelor, utile cauzei eliberarii poporului roman.
Aron Pumnul devine colaborator apropiat al lui Timotei Cipariu, alaturi de care ia parte la intemeierea ziarului „Organul Luminarii”, gazeta bisericeasca, politica si literara, devenita in 1848 „Organul National”.

La mormantul lui A. Pumnul
In cadrul evenimentelor de la 1848 din Transilvania, Aron Pumnul a avut un rol mare ca mobilizator al primei adunari populare din 18-30 aprilie care a precedat adunarea nationala din mai de pe Campia Libertatii.
Urmarit de catre autoritati, Aron Pumnul este nevoit sa se refugieze in satul sau natal Cuciulata, organizand aici si in satele romanesti din jur, impreuna cu preotul Sofronie Moga, rezistenta romanilor.
Fiind urmarit in continuare se refugiaza in Muntenia, dar, fiind urmarit si aici, a fost silit sa-si continue fuga si astfel ajunge in Bucovina la sfarsitul lunii noiembrie 1848.

Cernauti, ograda lui Aron Pumnul
Ajuns la Cernauti, Aron Pumnul va ocupa catedra de limba si literatura romana, catedra proaspat infiintata. iar la scurt timp isi reia activitatea publicistica in ziarul „Bucovina”, devenind redactorul partii romanesti.

La monumentul lui Eminescu
Desi bolnav, avea obiceiul de a tine in gazda tinerii invatacei de la gimnaziu, printre care se vor afla si fratii Eminovici. Cel mai mult il indrageste pe Mihai, pe care in va considera copilul sau de suflet. Profesorul este impresionat de setea tanarului pentru stiinta si cunoastere, dar mai mult il uimeste aviditatea cu care reuseste sa citeasca intreaga biblioteca a lui Aron Pumnul. Descoperind talentul lui Mihai, acesta in incurajeaza sa scrie versuri si sa isi cultive calitatiile literare. Este primul mentor al marelui poet, este prima persoana care i-a fost alaturi si care l-a indrumat catre literatura, fara de care Eminescu nu ar fi fost marele nostru poet national, pasii fiindu-i calauziti de o mare personalitate. Destinul unui Eminescu nu ar fi fost azi destinul unui geniu fara obladuirea lui Aron Pumnul.

Cernauti
In dimineata zilei de 14 iunie, un grup de romani, personalitati marcante ale culturii romanesti, academicieni, profesori universitari, scriitori, publicisti, jurnalisti, membrii ai Ligii Culturale Pentru Unitatea Romanilor de Pretutindeni si ai Asociatiei Jurnalistilor si Scriitorilor de Turism din Romania, calauziti de Academicianul Vasile Taratanu, au depus coronae de flori la bustul lui Eminescu din ograda casei lui Aron Pumnul precum si la statuia din Cernauti a marelui poet. La vremea amiezii, in cimitirul din Cernauti, la mica biserica ortodoxa romaneasca de linga mormantul lui Aron Pumnul, un sobor de preoti au tinut o slujba de pomenire a celui ce i-a fost profesor si mentor Luceafarului poeziei romanesti…

Aici a locuit Eminescu
In vremea in care noi de depuneam coronae de flori la monumentele lui Eminescu si la mormantul lui Aron Pumnul, la Oravita, Uniunea Scriitorilor din România, filiala Timişoara, Teatrul Vechi „Mihai Eminescu” din Oraviţa şi Fundaţia Culturală „Orient latin” din Timişoara au organizat un eveniment unic pe plan naţional şi chiar mondial – Noaptea de veghe pentru Mihai Eminescu. Evenimentul, la care au participat scriitori, publicisti si oameni de cultura din intreg Banatul, a avut loc la Teatrul “Mihai Eminescu” din Oraviţa, din seara de 14 iunie, de la ora 21 până a doua zi la ora 4, când s-a declarat moartea lui Mihai Eminescu.

Aici a invatat Eminescu – Cernauti, fostul liceu german
Cercetătorul, istoricul şi scriitorul Ionel Bota, directorul Teatrului ”Mihai Eminescu” din Oraviţa, care, impreuna cu poetul si publicistul Ilie Chelariu, coordonatorul Fundatiei Culturale “Orient Latin” din Timisoara, au fost organizatorii evenimentului, a deschis manifestarea, spunînd că ”Azi ne distanţăm faţă de starea de ne-poezie în care se află societatea noastră şi ne propunem o noapte de veghe eminesciană. În calendarul cultural al României, noaptea de 14 spre 15 iunie este foarte importantă, pentru că ea consemnează trecerea în eternitate a poetului Mihai Eminescu”.

Niciun comentariu pana acum.

Fii primul care lasa un comentariu.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *