CAPITALELE MARII UNIRI…

A fost o amarnică dezamăgire felul în care autoritățile românești supreme au celebrat, în 2018, veacul legat de împlinirea epică a României Mari. A fost, practic, nu un jignitor eșec, ci, mai degrabă, un dispreț de o îndărătnicie rară în contul unui eroism fabulos, plătit cu enorm de mult sânge, al generațiilor care și-au făcut un sfânt ideal din Unirea tuturor pământurilor neamului. 

Au existat, fără îndoială, comunități mai mari sau mai mici, ba și multe persoane individuale, care au onorat, cu toată înălțarea sufletească, măreția acestui eveniment fără egal în istoria poporului nostru. Iată, am la îndemână un admirabil Album editat, atunci, de Muzeul Național de Istorie a României, dedicat Basarabiei. Noi înșine, cei de la Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România, am omagiat epocala întregire românească, vizitând în 2018 – și nu numai atunci – Basarabia, Bucovina și Transilvania, fiind prezenți, în număr mare, la Alba Iulia în ziua de 1 Decembrie. Desigur, am ilustrat aceste călătorii în diverse materiale de presă.

Prof. univ. Nicolae Lupu, ardelean de obârșie (chiar din Alba!), este vice-președinte al Asociației amintite. Excelent publicist, dânsul s-a implicat cu toată rigurozitatea în derularea acestor „explorări de suflet”. Fac această referire fiindcă, iată, tocmai a ieșit de sub tipar un album aparte, „CAPITALELE UNIRII de la 2018”, lucrare coordonată de domnia-sa. În Introducerea (Prefață) pe care o semnează sunt precizate, cum e și normal, detalii privind alcătuirea acestei arhitecturi editoriale: ilustrația (cărți poștale și câteva fotografii de epocă) face parte din arhiva cunoscutului bibliofil și cartofil Ion C. Rogojanu; comentatorii-specialiști aparțin fiecărei capitale în parte (Chișinău, Iași, Cernăuți, Alba Iulia, București – aceasta este, cred, ordinea firească, și nu cea alfabetică); și, nu în ultimul rând, „antecedentele” anterioare ale albumului, coordonatorul lui anticipând, în anii din urmă, și alte câteva editări întru această idee. „Capitalele Unirii…” – mă abțin să li se atribuie denumirea de „vremelnice” – beneficiază de un (di)stilat „Cuvânt-înainte” aparținând doamnei acad. Georgeta Filitti, o foarte bună cunoscătoare, între altele, și a contribuției Reginei Maria la înfăptuirea României Mari. În sfârșit, ar fi la locul ei și o firească apreciere a istoricilor care au prezentat fiecare capitală în parte. (Existența unei singure surse a imaginilor (I.C. Rogojanu) are și unele servituți care vulnerabilizează conturul portretistic al celor cinci capitale și, în final, chiar chipul propriu al unei Românii a acelui moment temporal de-a dreptul divin. Personal, aș fi ales o altă imagine pentru copertă, fie și pentru adevărul că nu numai în fapt, ci și metaforic Marea Unire n-a fost eroica operă a unui singur biruitor. Fie el și… regină, cum neinspirat afirmă unii.)

Dincolo de aceste subțiri păreri, animate de o totală bună credință, Albumul și realizatorii lui merită toată prețuirea, tot respectul. Iar faptul că a văzut lumina tiparului în apropierea datei de 27 martie, Ziua Unirii Basarabiei cu Țara-Mamă, România, întoarcere necondiționată acasă a meleagului străbun dintre Prut și Nistru, este o bucurie cu atât mai binevenită. Este un veritabil act de demnitate, de protejare a identității românești în autohtonismul ei. Mai ales în aceste vremuri când mulți ne (mu)ștruluiesc fiindcă ne mai gândim la Basarabia, la Herța, la Bucovina, la Insula Șerpilor, la celelalte pământuri românești aflate sub ocupație străină. 

Se cuvine cu prisosință, și nu în ultimul rând ca aici, să aducem și un firesc omagiu Editurii Vremea, realizatoarea unor valoroase lucrări ce țin de un format consacrat – „Fapte, Idei, Documente” –, și nu numai. Scurt pe doi: căutați Albumul și țineți-l aproape, ca pe un talisman…