Greaca: Experiențe și identități dunărene
Experiențe și identități dunăreneProiecte 14 noiembrie 2019 admin
Articol din cadrul Proiectului ROBG – 502
Text: Mihai OGRINJI
A existat o vreme când, în piețele bucureștene, Greaca era sinonimă cu peștele, cu vinul și, o vreme, cu strugurii timpurii. Lacul din coasta Dunării – al doilea ca mărime după Razelm – aproviziona Capitala țării cu crap, plătică și știucă, cu somni și ciortani, cu țipari ori raci. Pe cine să mai mire că, în perioada interbelică, Greaca era un fel de refren culinar și pentru oamenii de rând și pentru cei cu stare, bogăția ihtiologică a locului dându-i o faimă de invidiat. 
Faimă însă cu mult mai veche, localitatea datând, se pare, de pe vremea domnitorului Țării Românești Vlad Voievod „Înecatul”. Trecerea lui prin partea locului, petrecută în anul 1532, echivalează cu un veritabil „act de naștere”. La rândul lui, lacul este atestat pentru prima dată patru ani mai târziu și asta se datorează Doamnei Ruxandra, soția lui Radu de la Afumați (cel ucis păgânește în biserica din Râmnicu Vâlcea), care primea din anul 1526 veniturile acestui lac. Deși circulă și formula „balta Greaca”, localnicii o resping cu îndărătnicie, ei preferând termenul de lac. Viile au fost un alt „portdrapel” al localității Greaca, existența lor fiind pomenită de prin anul 1618 într-un hrisov al lui Gavril Movilă, moldoveanul. Vechime serioasă, nu șagă.
