Clejani: Identități și experiențe dunărene

Articol în cadrul Proiectului RO-BG 502

Text: Mihai OGRINJI

La Clejani, într-un conclav de 12-14 femei, discutăm, în cadrul Proiectului „Identități și experiențe dunărene”, despre resursele locului întru atragerea turiștilor care să viziteze această faimoasă localitate giurgiuveană. Între altele, vorbesc pasionate de frumusețea ospeției, în general, Mihaela Constantin și Petruța Slăninoiu, Georgiana Roșu, Ioana Tudor și Ionela Constantin, Mihaela Badea, Irina Popescu ori Elena Daniela Petcu. Desigur, celebritatea Clejanilor a crescut, poate mai mult în ultimele decenii, grație lăutarilor săi. Cine n-a auzit de Haiducii-Lăutarii de la Clejani? Ori de alți și alți interpreți care și-au rostuit o fulminantă carieră muzicală asociindu-se, într-un fel sau altul, și cu numele localității. Dar, la început, nu muzica a fost „vioara întâi” a discuției, chit că am dat nas în nas, la intrarea în sală, cu o pianină abandonată, acoperită de însemnele specifice acestei stări. Bunăoară, aceste doamne au explorat, cu cumpănirea tipică gospodinelor, potențialul gastronomic al Clejanilor și așa am aflat despre niște bunătăți care ar putea cuceri pe oricine dintre musafiri, fie ei români sau străini: „scovergi la tuci” ori „iahnie de fasole la tuci”, „pomana porcului” având și ea, aici, niște taine aparte. Iar toate aceste mâncăruri agrementate cu muzică, ar putea provoca, spuneau dânsele, niște „brunch-uri cu lăutari” irezistibile de-a dreptul. Nici vechile tradiții n-au fost ocolite, invocate fiind, în contul sfintelor sărbători de iarnă, cetele de irozi, uratul cu fanfara, de 1 ianuarie (răsplata fiind făcută cu bani și vin) sau celebra Vasilca. Doamna Mihaela Constantin, o bună cunoscătoare a datinilor din partea locului, a insistat și asupra deosebirilor dintre „Vasilca de la Clejani” și Vasilcile de prin alte părți. Foarte interesant…

Citește continuarea aici.