Cartea are 346 pagini, este ilustrată cu fotografii alb-negre și color. Preț – 30 lei/ exemplar. O puteți comanda la adresa romania.pit.mo@gmail.com
Text: Petru SUCIU
Vocația muntelui am moștenit-o de la părinții mei. La începutul Primului Război Mondial, tata a fost încorporat în armata austro-ungară şi trimis pe frontul din munţi, în prima linie. Frontul l-a purtat prin Alpii Austrieci şi Alpii Italieni. A coborât din Monte Grappa pentru a participa la cea mai sângeroasă luptă din Primul Război Mondial, bătălia de la Milano. A fost singurul supraviețuitor al companiei din care a făcut parte la începutul războiului. A fost demobilizat şi lăsat să meargă acasă. Întoarcerea la Izvorul Mureșului a reprezentat un teribil exercițiu de supraviețuire: a durat aproape două luni, prin munţi, mai tot timpul pe jos.
Mama s-a născut şi a trăit tot timpul la munte. Mi-a povestit că într-o zi de duminică, atunci când am dat primul semn că aş vrea să-mi încep viața pământeană, se afla pe munte, la o distanţă de câteva ore de mers pe jos până acasă. A coborât cât a putut de repede, rugându-se lui Dumnezeu ca să nu mă „scape” pe drum. Eu mă grăbeam să schimb căldura pântecelui matern cu viața la munte, cu greutățile inerente acelor vremuri…
Am început să merg la munte de mic. Prima ieșire pe care nu pot să o uit a fost spre sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial când ne-am refugiat la munte din calea primului val de trupe rusești care se îndreptau spre Berlin. Apoi, după război, mergeam la „dat de sare” la animalele care „vărau” pe muntele Hășmașul Mare. Mai târziu, ca elev, am fost duși la muncă patriotică pe șantierul Hidrocentralei „V. I. Lenin” de la Bicaz. De pe platforma camionului care ne transporta am văzut pentru prima oară Piatra Altarului şi Cheile Bicazului. Imaginile acestora mi-au rămas drept simbol al inaccesibilității. Mi-am dorit din primul moment să ajung la Altarul de pe Piatră, dar viața mi-a oferit această șansă abia după șaizeci şi doi de ani…
