Text: Mihai OGRINJI
Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România – cu o existență de peste jumătate de secol – și-a propus ca anul acesta să aibă două „călătorii profesionale”. Acestea după ce, chiar în luna ianuarie, cu prilejul premiilor AJTR, cei peste cinzeci de participanți la ceremonia desfășurată la Horezu au vizitat câteva dintre reperele turistice ale meleagului, între care mânăstirea Hurezi și Salina de la Ocnele Mari.
Pentru Sulina am ales o perioadă… neinspirată: ultimul weekend – inclusiv ziua de luni – din luna iunie. După o zi de Cuptor, următoarele trei au fost pline de ploaie, vânt și frig, ceva ce se petrece foarte rar prin această parte a țării. La un moment dat, unele „fandări” prin împrejurimi s-au preschimbat în adevărate aventuri din pricini meteorologice – excursiile în pădurea Letea și la mânăstirea din apropierea satului Cardon.
Desigur, acțiunile din Sulina au fost lipsite de peripeții. Din păcate, nu și de deziluzii. Dar asta este o altă poveste extrem de tristă a realității românești, în general.
Ce-am făcut noi la Sulina? Am avut o întâlnire la primărie, unde am discutat cu autoritățile locale – domnul Aurel Dimitriu, primar, și doamna Alina Picu, secretar – despre starea turismului de aici; excelente au fost intervențiile domnilor Vasile Glăvan, Nicolae Neacșu, Silviu Neguț, Ilie Cristescu (domnia sa făcea o paralelă între Mississippi-Dunăre și New Orleans- Sulina), Camelia Maria Manea (din motive de spațiu, dar și de lejeră identificare, am eliminat titlurile pe care dețin domniile lor); am făcut o plimbare pe faleză, cu Clădirea Comisiei Europene în prim-plan); am vizitat Farul vechi, inclusiv „expozițiile” dedicate lui Jean Bart, numele de scriitor al lui Eugeniu Botez, guvernatorul Sulinei, și a lui George Georgescu, muzicianul născut aici (ce-am putea spune, oare, despre casa lui memorială?); am vizitat cimitirul internațional – cele creștine sunt laolaltă: cel ortodox, inclusiv de rit vechi, primind încă marfă – ca să facem o glumă proastă – sunt îngrijite; peste zona catolică – italieni, în marea lor majoritate – și anglicană domnește izbeliștea; alături, gard în gard, cimitirele musulman și evreiesc – o rușine: arată ca și cum n-ar mai fi musulmani (adică turci, în primul rând) și evrei nici în România și nici prin lume… Am fost pe plajă. Nisip deosebit de fin, ceva amenajări, atmosferă rudimentară. Cu sau fără volbură, niciodată Sulina nu va deveni o vedetă a vacanțelor maritime! Exclus! Să dea Dumnezeu să nu avem gura aurită…
O concluzie? Cine iubește Delta va mai veni și la Sulina. Membrii AJTR, profesioniști ai turismului, iubesc însă nu numai ținutul de la gurile Dunării…
Următoarea călătorie a AJTR are ca destinație Valea Timocului (Serbia). Se va petrece, nădăjduim, fie la sfârșitul lui septembrie, fie la începutul lui Brumărel. Vă vom povesti!