Cezar Dumitru: România de lângă noi. Balcic, orașul Reginei Maria
Fără categorie 15 ianuarie 2017 admin
Trebuie sa recunosc ca n-am fost la Balcic de vreo 15 ani. Ajunsesem la un eveniment la Nisipurile de Aur pe coasta bulgara, intr-o perioada in care daca intrebai vreun roman daca merge in vacanta in Bulgaria primeai si o palma, pe motiv ca il injuri. Hotelurile din Nisipurile de Aur erau pline de pensionari englezi si someri germani, dar erau pline, iar (pe atunci) marcile germane se varsau in economia bulgara. Fiind la Nisipurile de Aur, pentru mine a fost obligatoriu sa merg la Balcic pentru a descoperi ceea ce a fost capitala marina a Romaniei Mari, locul iubit de Regina Maria si unde, la umbra palatului, a crescut o intreaga generatie de artisti. Nu erau prea multe urme ale Reginei, pe atunci. In capela Stella Maris, numele sfintilor erau in limba romana, in rest nu prea gaseai semne ale administratiei romanesti. Ici si colo, cate ceva despre Queen Mary si cam atat. Dar in urma Reginei ramasese un colt de rai, un complex superb si niste gradini (mai ales de trandafiri si cactusi) de care m-am indragostit. Dupa cedarea Cadrilaterului, Universitatea din Sofia a preluat gradina palatului si a ingrijit-o.
Citește mai multe povești de călătorie semnate de CEZAR DUMITRU pe IMPERATOR TRAVEL
De atunci, mi-am tot propus sa revin la Balcic, dar nu am reusit. Desi nu e asa departe, doar 110 km de la Constanta, cam o ora si jumatate, daca ai noroc sa nu fie plin la vama. Dar… n-a fost sa fie. Pana acum, in mai, cand am petrecut weekendul pe Litoral, la Blaxy, langa Olimp, si de acolo chiar ca era aproape, doar 80 si ceva de kilometri! Fiind si luna mai, nu e trafic, iar cum sambata se anunta sa fie cu vreme absolut superba, m-am decis sa o tai spre Balcic.
Drumul spre Balcic nu e prea complicat. Ajungi in Vama (era ceva miscare, in restul Litoralului, pustiu), apoi mai stai la granita sa se uite la tine in buletin si sa-ti completeze datele de la masina (sa nu fugi cu ea in Siria, probabil), si, apoi, tasnesti pe soselele pustii ale Bulgariei si prin satele bantuite de naluci ale Cadrilaterului. Nu stiu exact Bulgaria asta daca este locuita, pentru ca, exceptand marile centre urbane ca Sofia, Plevna, Varna, conducand pe soselele Bulgariei nu prea vezi persoane si nici prea multe masini. In schimb, soseaua spre Balcic – Varna era chiar buna si reconfortant de goala.
Am trecut de Capul Caliacra, unde se afla Mecca iubitorilor de stridii (am avut in plan sa fac si eu pelerinajul spre Dalboka, dar n-a fost sa fie, data viitoare) si imediat am ajuns la intersectia care da spre Balcic. Spre deosebire de anii in care bateam Bulgaria cu masina, au aparut si indicatoarele rutiere! Am coborat la vale spre malul marii (ce frumos ar fi daca soseaua ar trece pe langa coasta si nu prin mijlocul campului!), am trecut pe langa niste blocuri din vremea lui Jivkov, apoi prin centru si apoi am inceput sa caut palatul. Opresc pe strada si imi incerc cunostintele de bulgara. Doamna apelata imi raspunde in romaneste sa merg mai incolo si gasesc o bariera. Wow.