AJTR
Cronică Salvamont Cronică Salvamont
Cartea - al 27-lea titlu din Colecția verde - are 448 de pagini însoțite de fotografii alb-negru și color. Un exemplar costă 40... Cronică Salvamont

50 de ani de Salvamont în România

Ediție revăzută și adăugită

Cartea – al 27-lea titlu din Colecția verde – are 448 de pagini însoțite de fotografii alb-negru și color. Un exemplar costă 38 lei. Se poate comanda la adresa de e-mail romania.pit.mo@gmail.com

Motto:

Dacă cineva nu a greșit niciodată, înseamnă că nu a încercat să facă nimic nou. Doar viața ce o trăim pentru alții este o viață ce merită trăită.

Albert Einstein

Text: Mihail SÂRBU

Doresc ca această carte să fie o poveste frumoasă despre salvarea în munți, așa cum am trăit-o, cu oameni formidabili, și o înșiruire oarecum cronologică de întâmplări care au făcut să se înființeze Salvamontul în România; dar, desigur, și ceva despre ceea ce a fost dinaintea acestui eveniment. Au fost multe situații cu oameni nefericiți, care au pățit-o prin munți, timp în care au fost semeni care, cu mijloace extrem de rudimentare, improvizații bizare chiar, i-au scos din impas pe acești „naufragiați”.

De fapt, orice gest de ajutorare a unui om aflat în impas este calificat ca fiind de bun simț, uman, obligatoriu chiar, practicat destul de zgârcit, limitat, uneori făcut cu insuficientă pricepere, dar asta contează enorm. Admirabili sunt aceia care răspund spontan și voluntar la nevoile altora. Cu atât mai mult, cel care își grăbește pasul, se orientează, se cocoață pe bolovani gigantici, orbecăie în cețuri înșelătoare sau bezne aproape totale, simte în draci frigul sau usturimea în ochi a sudorii abundente, în fine, caută și salvează cu devotament o victimă a circumstanțelor acum enumerate, cărora nu le-a putut face față și a capotat.

Acest salvator montan este o salutară și de prețuit prezență în munți, meritând câteva cuvinte de recunoștință pentru faptul că există acolo. Cronica noastră tocmai asta își propune; parcă văd pe nepoți citind despre ei, minunându-se, bucurându-se…

Despre începuturile acestei formidabile povești, a Salvamontului, sunt multe de scris; am să încerc să fiu un bun și neplictisitor povestitor…

Sunt aproape sigur că noi toți cei ce ne-am băgat în povestea asta cu salvarea oamenilor ce au nevoie de o mână de ajutor pe munte, atunci la începuturile alea chiar trepidante, ei bine, toți eram total nepricepuți. Doar buni schiori, buni alpiniști, buni cunoscători ai muntelui, care aproape ne hazardam când ne lansam chiar și în cele mai banale acțiuni de felul acesta. Eram năzdrăvani, entuziasmați de ceea ce făceam, neavând, de fapt, decât un mandat foarte fluid, prin care Consiliul Popular recunoștea că are încredere în naivitatea ta, în cutezanța ta, cu acoperire doar din partea ta. În realitate îți asumai în întregime hotărârile privind scenariul acțiunii, diagnosticul, calea de retragere, imensa responsabilitate, insecuritatea echipamentului cu care te angajai în recuperarea victimei, precarul în mai toate cele.

Hotărârea privind această carte era de mult timp luată. Făcusem un meticulos fișier, cu mai toate centrele din țară, am dat zvon (prin viu grai și internet); au fost ceva răspunsuri, promisiuni multe, numai de la foarte vechii salvatori, apoi s-a lăsat o liniște aproape lașă, nici măcar un telefon, nimic.

Au trecut ceva ani, mă lăsasem păgubaș, cum se zice, apoi mi-au atras atenția niște mari neînțelegeri la vârful ANSMR – ului, m-am mobilizat bătrânește, adică mai domol, și m-am apucat de scris, mi-a mers, am făcut-o. Domnul Ogrinji a mai muncit ceva, apoi a publicat-o. Semne bune au fost multe, de la salvatori vechi și buni până la cititori obișnuiți, le-a plăcut. Eram foarte mulțumit, scrisesem o carte, era gestul ultim în această viață care a fost interesantă. Gata.

Dar… ca în mai toate situațiile sunt critici, sunt păreri, sunt corectări, sunt contradicții care rămân vorbe sterile, care la mine nu ajung, se duc în văzduh, la mine pătrunde un răsuflat „dar…”, inexpresiv și cu alură de harță, total impersonal.

Am luat taurul de coarne, i-am cerut lui Sabin Cornoiu, noul președinte al ANSMR, să transmită în țară, la centre, rugămintea mea de a-mi trimite observațiile privitoare la carte, cum ar fi corectări de date, nume, evenimente și datele de aducere la zi privitoare la viața lor. Am plecat de la premisa că au răsfoit prima ediție a Cronicii Salvamont, că au văzut cam care este ideea și că vor percuta, există calapodul, au văzut cum am conceput această fabuloasă poveste foarte adevărată.

Argumentul cel mai de seamă al acestei cărți revizuită, completată, este acela că acum, în anul 2019, se împlinesc 50 de ani de funcționare a Salvamontului, că la această oră există în țară multe Centre Salvamont, din care 24 sunt județene, 18 sunt locale, activul uman brevetat este de aproape 800 salvatori, 400 dintre aceștia fiind angajați, toate aceste date, năucitoare de altfel, sunt rezultatul acestor ani ce sunt aniversați acum, în 2019.