AJTR
Două săptămâni dramatice din istoria României – (17 – 30 decembrie 1947) Două săptămâni dramatice din istoria României – (17 – 30 decembrie 1947)
O apariție editorială de excepție Text: Mariana SIPOȘ Adevărul despre cel mai mare fals din istoria României a fost dezvăluit, încă din 1991, cu... Două săptămâni dramatice din istoria României – (17 – 30 decembrie 1947)

O apariție editorială de excepție

Text: Mariana SIPOȘ

Adevărul despre cel mai mare fals din istoria României a fost dezvăluit, încă din 1991, cu documente de necontestat, de către eminentul jurist care a fost Eleodor Focșeneanu, în articolul Falsul, Frauda și Escrocheria, publicat în Lumea liberă românească din New York (nr. 153/7 septembrie 1991), urmat, în România, de articolul Legea prin care s-a proclamat republica este un fals! Ea n-a fost adoptată de Adunarea Deputaţilor!, publicat pe pagina 1 în România liberă, nr. 507 din 15 octobrie 1991, cu supratitlul adăugat de redacție O descoperire istorică şi cu men­ţiunea „Senzaţional”. A urmat, în 1996, tot în revista din New York, un serial (din martie până în august) cu titlul De la trădare la escrocherie. Adevărul despre instalarea republicii populare în România.

Cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la Lovitura de Stat de la 30 decembrie 1947, articolele din acest serial au fost reuniteîn anul 1997, la editura All, în volumul Două săptămâni dramatice din Istoria României, ajuns acum la a IV-a ediție (Editura Eikon, București, 2019).

 „Ce cale au ales comuniștii români – scrie Eleodor Focșeneanu –, cine a uneltit și cum a fost organizată detronarea Regelui Mihai, la ce mijloace s-a recurs și cum a fost instaurată republica populară în țara noastră – toate acestea sunt descrise în volumul de față, în care se relatează zi cu zi, uneori oră cu oră, desfășurarea evenimentelor nefaste din ultimele două săptămâni ale anului 1947. Nu este o istorie secretă, deși unele dezvăluiri pot părea și chiar au fost calificate de presă ca senzaționale. Tot ceea ce se expune reprezintă, oricât ar părea de necrezut, fapte incontestabile, consemnate chiar în actele oficiale emanate de la guvernul Petru Groza sau extrase din presa vremii”.

Aprecieri critice

„Cartea se constituie într-o lecție de istorie contemporană, de negăsit în vreun manual, dar și într-una de democrație: eminentul jurist care este autorul ei privește acțiunile și actele PCR, dirijate de Kremlin în acele zile, din punctul de vedere al Constituției României (cea în vigoare, la acea dată, din 29 martie 1923), adică din punctul de vedere al Satului de Drept.” (Nicolae Prelipceanu România liberă, marți, 28 aprilie 1998)

„De ce înlăturarea monarhiei în România nu a urmat scenariul utilizat în operațiunile similare din Iugoslavia, Bulgaria și Albania. Carențele Actului de abdicare a Regelui Mihai I și ale Proclamației guvernului Groza din 30 decembrie 1947. Adunarea Deputaților de la București a luat act de abdicarea Regelui, a votat proclamarea Republicii Populare Române și a ales noul Prezidium al Republicii Populare în 45 de minute. Adunarea parlamentară ordinară și-a arogat la 30 decembrie 1947 dreptul de a modifica Constituția țării, violând nu numai vechile reguli constituționale, ci și actele cu caracter constituțional adoptate de ea însăși. Despre toate aceste întrebări, probleme, evenimente puteți afla incitante amănunte citind lucrarea Două săptămâni dramatice din istoria României. 17–30 decembrie 1947, semnată de Eleodor Focșeneanu.“ (Adevărul, marți, 30 decembrie 1997)

Eleodor Focșeneanu – (17 februarie 1925, Câmpina – 25 iunie 2015, București)

„A urmat cursurile Facultății de Drept și ale Facultății de Litere (limba spaniolă) și Filosofie din București, dar și‑a luat numai Licența în Drept în iulie 1947, deoarece noua lege a învățământului interzicea frecventarea a două facultăți și a fost nevoit, prin urmare, să întrerupă celelalte cursuri.

Întrucât i s-a refuzat înscrierea în Baroul Prahova, a urmat Institutul Maxim Gorki de Limbă și Literatură Rusă (singura facultate la care nu se aplica interdicția), promovând primii doi ani (1948-1950), dar a întrerupt cursurile și, profitând în anul 1951 de o împrejurare favorabilă, s-a înscris în Colegiul de Avocați Prahova. A profesat avocatura la Câmpina până în anul 1974 și la București în continuare până la pensie, în 1997.

În anii ’70 a fost admis la doctorat, Drept Civil, a promovat cele trei examene și a redactat teza cu tema Dreptul de Traducere, dar prin instrucțiuni ministeriale de ultimă oră s-a condiționat susținerea tezei de avizul Comitetului Municipal de Partid (Comunist Român) și, consi­derând această condiționare abuzivă, nu l‑a cerut”. (fragment din CV-ul public al autorului)

După publicarea primelor dezvăluiri despre așa-zisa proclamare a republicii, Eleodor Focșeneanu a devenit consilierul și avocatul  M.S. Regelui Mihai, fiind invitat în 1993 la Versoix, unde a avut acces la documentele din arhiva Casei Regale.

Ion Luca-Vlad, Consilier Privat al Familiei Regale, va scrie la 27 iunie 2015, IN MEMORIAM:  (https://www.romaniaregala.ro/jurnal/eleodor-focseneanu-in-memoriam/)

 „Ca avocat, Eleodor Focșeneanu va rămâne mereu cunoscut ca primul avocat al Majestății Sale Regelui de după 1989. În opinii juridice clare, tranșante și argumentate, prin loialitatea, valoarea sa profesională și morală, el și-a acordat sprijinul însemnat la restabilirea locului Coroanei în România în cei mai grei ani ai tranziției. În semn de recunoaștere, ani mai târziu, el a fost decorat cu „Crucea Casei Regale a României” pentru modul exemplar în care ne-a reprezentat în fața instanțelor și autorităților române. Pentru dedicația și măiestria cu care a depășit obstacole înalte, în apărarea intereselor și poziției de drept a Casei Regale. Pentru devotamentul și loialitatea puse în slujba restaurării Monarhiei în România.”