Euroregiunea Danubius Ruse-Giurgiu – Experiențe și identități dunărene

Articol din cadrul Proiectului RO – BG 502

Text: Mihai OGRINJI

Cu noaptea în cap, ne îndreptăm spre Ruse, urbea bulgară „pereche” a Giurgiului nostru. Aici oprim puțin spre a o lua cu noi, dincolo de Dunăre, pe Clara Mărculescu, o mare și statornică iubitoare a bătrânului fluviu. Recunosc, pe tot drumul m-au vizitat fel de fel de gânduri despre temelia de apă a României. Pe bună dreptate, cândva, savantul Simion Mehedinți afirma în monumentala sa lucrare „Geographica”: „Dunărea a fost, cum zic cărturarii, axa vieții neamului nostru” și că „vecinii ei cei mai vechi noi am fost. Pentru strămoșii noștri, Daci, Dunărea era „râul sfânt”, cum era Gangele pentru Indieni”. Vă amintiți: strămoșii noștri, dacii, obișnuiau să bea apă din acest fluviu, înainte de marile lor bătălii. Atotputernica zeitate acvatică era invocată, pe de o parte, pentru a le veni în sprijin spre a învinge dușmanii, iar pe de altă parte, pentru a-i tămădui de toate relele… În publicistica sa politică, Mihai Eminescu a stăruit adesea asupra adevărului potrivit căruia Dunărea, împreună cu Carpații și cu Marea Neagră, alcătuiesc sfânta treime a românilor: „Noi trebuie să fim un stat de cultură la gurile Dunării: aceasta este singura misiune a statului român și oricine ar dori să ne risipească forțele spre un alt scop pune în joc viitorul urmașilor noștri și calcă în picioare roadele muncii strămoșilor noștri.”…

Citește continuarea aici.