Sulina. Apres de mourir…

Text: Matei BROD

Ciudat destin pe capul orașului Sulina! Dintr-un port cosmopolit, plin de promisiuni și facilități – statutul porto-franco îi îngăduiau cu prisosință aceste privilegii -, cu o atmosferă încărcată de șarm la tot pasul, de la zornăitul de bani risipiți fără calicie la acordurile muzicale ale unui Georges Boulanger (lăutarul țigan născut la Tulcea) cu celebrul lui cântec „Avant de Mourir”, cunoscut în toată lumea, ulterior, ca Ma Prayer, captivanta Sulină de odinioară se arată astăzi, exact prin zidirile ce i-au asigurat cândva o glorie de invidiat, un adevărat decor al prăbușirii. Senzația că ai în față priveliștea unui cataclism este pe cât de răscolitoare, pe atât de intrigantă. Îți scuturi capul, te piști de mână, încerci să ieși la lumină ca dintr-un coșmar. Degeaba.

Sigur, există explicații. Cele mai des invocate par să fie provocate de un statut juridic neclar: moșteniri încă nerezolvate, proprietari necunoscuți sau aparent dezinteresați, revendicări tardive și alte asemenea situații. Este și nu este adevărul gol-goluț.

Dincolo de această încremenire într-o realitate încolțită de o aparentă neputință există o mișcare subterană neobosită, extrem de hapsână, a intereselor bine prăsite. Bunăoară, ați mai auzit ca prin vreun oraș să se scoată, într-o noapte, pavelele unei străzi și să fie așezate, până la ziuă, într-o altă parte a localității, unde a doua zi se derula vizita unei ministrese, amatoare de tăieri de panglici și inaugurări? Greu de imaginat astfel de operațiuni, deși experiența noastră în materie de mascarade de acest tip – de la „înverzirea” arborilor cu pistolul de vopsit la plimbarea aceleiași cirezi de vite dintr-o localitate în alta, pe traseul vizitei conducătorului iubit – nu poate cunoaște concurență. În acest decor de cataclism Sulina nu stă pe loc. Dimpotrivă. O parte din ceea ce a însemnat fala ei de odinioară se ruinează, moare, fără ca cineva, în chip responsabil, să fie cuprins de durere și suspin. O altă parte din oraș se chinuie să supraviețuiască. Eventual chiar să-și întărească cât de cât zidurile, precum unele dintre bisericile contaminate de febra consolidărilor. Dintr-o anumită perspectivă Sulina sucombă fiindcă însăși Dunărea moare. Una dintre pricinele de căpătâi: un port prosperă doar atunci când vapoarele acostează cât mai mult, nu doar când nu opresc mai deloc. Sulina lui Jean Bart, admirabilul scriitor și guvernator, se mută, la propriu, ca și la figurat, în muzeu și în pământ. Mai exact spus, în nisip. Istoria, oricât de palpitantă ar fi ea, nu capătă nici o prețuire la un popor, cum este al nostru, lipsit de memorie, de cultul neuitării. Și mai rău: istoria Sulinei nu-i doar numai a românilor trăitori aici, ci și a celorlalte etnii, peste două duzini la un loc. Se pare că numai belșugul asigură armonia interetnică. Sărăcia o spulberă, lasă loc buruienilor și dezinteresului, precum în cimitirul evreiesc și musulman.

Bătrânul fluviu moare, cel puțin pentru români, și fiindcă bătălia pentru gurile Dunării – în condițiile în care globalizarea face ca mafia transnațională să pună mâna pe țara întreagă dintr-o mișcare – este un capitol închis. Cine își mai pierde timpul pentru o margine de munte sau un crac de apă? Poate popoare care au descoperit recent gustul statalității, precum cel ucrainean.

Și dacă Dunărea și Delta nu mai sunt – și nici n-or să mai fie ceea ce-au fost cândva – asta neînsemnând că chiar trebuie lăsate de izbeliște – interese dintre cele mai obscure – or mai exista, pe acest front, și oameni de bună credință – și-au îndreptat atacul spre Mare și plaja ei. „Apres de Mourir”, ca să-l parafrazăm pe Boulanger al nostru, Sulina nouă se va înălța între zona așa-zisului cimitir internațional și plaja Mării Negre. În această parte, de mai mulți ani, s-au ridicat și se ridică pensiuni și vile, șoseaua care leagă plaja de acest cartier deja e terminată, alte proiecte sunt în derulare. Lipsa utilităților – canalizare, apă curentă etc. – nu pare să sperie pe nimeni.

Sulina maritimă pare să câștige pariul – sinistru rămășag! – cu Sulina dunăreană. Personal, am îndoieli că va fi o izbândă. Șansa Sulinei este ca ambele ei aripi – și cea de apă dulce și cea de apă sărată – să rămână sănătoase. Ceva de genul fostului fotbalist Gică Popescu, care și-a făcut o vilă pe malul Sulinei și o alta în apropierea plajei…