VELIKO TÎRNOVO, un oraș minunat

În toamna aceasta, am avut bucuria de a călători alături de colegi din AJTR (Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România) în Bulgaria, la invitația colegei noastre din Ruse, Lili Gancheva.

Un popas agreabil a fost în orașul Veliko Tîrnovo, așezare încărcată de istorie, cu un trecut glorios. Situat în centrul-nord al Bulgariei, pe râul Iantra, este adesea pomenit ca „orașul florilor”. Fostă capitală a celui de-al doilea Țarat bulgar, este situat pe dealurile Țaraveț, Trapezița, Sveta Gora și Momina. Țaravețul a găzduit palatele împăraților și Patriarhatul, edificii administrative și rezidențiale, circa 500 de așezări, 23 de biserici și patru mănăstiri.

Trapezița este cunoscută prin multele biserici și ca fostă reședință a nobilimii, iar Momina scoate la iveală fundații, fortificații, clădiri publice. Sveta Gora (Muntele Sfânt) este partea spirituală, cu Universitatea și Rectoratul, fiind în Evul Mediu centrul cultural și spiritual al Europei de Sud-Est, cu faimoasa Scoală Literară care a marcat cea de-a doua „epocă de aur” a culturii bulgare.

Numele orașului vine din bulgara veche: Tranev (spinos) și Grad (târg). În 1965, primește titlul de Veliko (marele) în onoarea statutului de veche capitală a Bulgariei. Se întinde pe o suprafață de 60,9 km² și se află pe drumurile principale ce leagă Balcanii de Vest cu Marea Neagră și Estul Europei cu Orientul Mijlociu. Orașul, care are o altitudine de 208 m, este una dintre cele mai vechi așezări din Bulgaria, prezența umană datând din mileniul al treilea (a fost descoperită pe Trapezița).

În primul Țarat bulgar, a existat o importantă garnizoană militară. Pe data de 25 octombrie 1185, de ziua Sfântului Dimitrie, în biserica Sf. Demetrius, începe revolta lui Petru și Asan, are loc restaurația în Bulgaria și întemeierea celui de-al doilea Țarat, condus de Asănești, iar Tîrnovo devine capitală.

În sec. al XIV-lea, când Imperiul Bizantin este slăbit, Tîrnovo se intitulează „a treia Romă” și are o activitate comercială prosperă, aici întâlnindu-se negustori armeni, evrei și frankis (romano-catolici). Vin apoi vremuri grele. În 1393, cade în mâinile turcilor după un asediu de trei luni, cu Patriarhul Bulgariei, Eftimie, conducând apărarea. Trei ani mai târziu, otomanii cuceresc întreaga Bulgarie. Rezistența împotriva turcilor a rămas centrată aici. Au fost două revolte, în 1598 și 1686, iar cea finală, în 1876, a marcat începutul războiului ruso-turc.

Pe 7 iulie 1877, generalul rus Iosif Gurko eliberează orașul. În 1878, prin Tratatul de la Berlin, se creează Principatul Bulgaria, între Dunăre și lanțul muntos Stara Planina, cu capitala la Tîrnovo. După un an, aici are loc prima Adunare Națională și se ratifică prima Constituție, cunoscută ca și „Constituția de la Tîrnovo”, rezultând transferul Parlamentului la Sofia, care astfel devine capitala Bulgariei.  

Țarul Ferdinand de Saxa Coburg Gotha alege Sfânta Biserică a celor 40 de Martiri ca loc de declarare a independenței, la 5 octombrie 1908.

Alături de colegii jurnaliști am descoperit capitala medievală a Bulgariei, în care, așa cum spunea primarul Daniel Panov, „generozitatea naturii nu a făcut economie de culori și forme, iar istoria este un decor creat secol după secol”.

Am început cu orașul medieval, conduși de istoricul Emil Vrejakov și de colega noastră, Lili Gancheva. Am poposit la Centrul Multimedia „Tsarevgrad Tarnov”, ce prezintă viața în capitala Bulgariei medievale, cu regalitatea sa, cu gloria luptătorilor ei, cu puterea spirituală și existența cotidiană a locuitorilor săi. Sunt prezentate în ceară figurile ilustre ale epocii, precum țarii Caloian și Ioan Asan al doilea, țarina Ana Maria, prizonierul Baldwin de Flandra, vicarul papal, cardinalul Leo, dar și dregători, patriarhi, preoți, călugări, boieri și meșteșugari.  

Am fost pe Țareveț, urcând până sus la catedrală, de unde am scrutat orizontul și celelalte coline, dar și șerpuirea râului Iantra.

După amiaza am petrecut-o în bazarul Samovodska, apărut în sec. al XIX-lea, cel mai aglomerat loc comercial, cu peste 20 de ateliere care lucrează după tehnologii vechi și unde meșterii ne-au arătat cu bucurie vraja meseriei lor.

Seara, ne-am bucurat, prin bunăvoința domnului Primar Daniel Panov și măiestria lui Roumen Kolev, de un superb spectacol de sunet și lumini pe colina Țareveț, care a întărit și mai mult cunoștințele acumulate despre Tîrnovo.

În oraș și în împrejurimi, există peste 20 de mănăstiri. Printre cele vizitate, s-a numărat și Biserica Sfinților 40 de Martiri sau Mucenici, necropolă a domnitorilor medievali, unde se păstrează moaște de sfinți, dar și mormintele unor domnitori, precum Asparuhov – cel care i-a adus pe bulgari în zonă, Ivailo și Ioniță Caloian.

Orașul modern de astăzi are o atmosferă unică, fiind un important centru economic, educațional și cultural – cu multe festivaluri naționale și internaționale de Folclor, de Muzică Bisericească, Dixie Jazz Festival sau Festivalul de Operă de Vară „Scena Veacurilor”, care se desfășoară pe o scenă deschisă la Țareveț, printre ruinele palatului țarilor bulgari – un fel de Veronă a Bulgariei.

Din cei 70.000  de locuitori, 20.000 sunt studenți la două dintre cele mai mari universități din Bulgaria: Universitatea „Sf. Kiril și Metodiu” și Universitatea Militară Națională „Vasil Levski”. 

Am avut onoarea să fim primiți de primarul orașului, dl. Daniel Panov, aflat la al doilea mandat, ce provine din mediul turismului, de vice-primarul Neiko Genchev, traducător excelent în limba bulgară al mai multor scriitori din România. A fost o atmosferă destinsă, ca între prieteni, în care ni s-a vorbit de spiritul turistic, cultural și istoric al așezării și dorința de colaborare cu România. 

Astfel, se dorește o înfrățire în țara noastră și venirea în vizită la noi a unei delegații. Mai au o dorință, știind trecutul moaștelor Sfintei Paracheva, anume ca, pentru o perioadă scurtă de timp, acestea să ajungă și la Veliko Tîrnovo .

Și închei trecerea mea prin Orașul Țarilor cu minunatele cuvinte ale domnului primar: „Cu atmosfera sa unică, Veliko Tîrnovo este un oraș viu, care trăiește în a contemporaneității dinamică, un centru de inovare, cultură, schimb și dialog. Este un oraș al cărui spirit reprezintă Bulgaria, rădăcinile ei adânci și drumul său spre viitor”.

text și foto: Cristian Hristea

galerie foto: