Parcul Tolbuhin
Text și foto: Matei O. BROT
Ați văzut-citit bine: Tolbuhin. În mod sigur nu știți sau nici n-ați auzit de acest personaj. Este unul dintre mareșalii ruși care ne-au „eliberat” de sub „ghitleriști”. Din fericire, n-a stat mult la noi, ci a trecut Dunărea, scăpându-i și pe bulgari de trupele naziste. Vecinii noștri s-au arătat mult mai generoși cu recunoștința față de fratele lor sovietic, pe atunci, la începutul toamnei lui 1944: i-au dat numele unei regiuni întregi – Dobrici -, ca și capitalei administrative a acesteia, fostă reședință a județului românesc Caliacra din perioada interbelică – Bazargic. Tărășenia asta s-a petrecut între anii 1945-1991, după care bulgarii au renunțat la Tolbuhin, rebotezându-și regiunea cu numele vechi de Dobrici. Numai că Tolbuhin n-a rămas pe drumuri… A fost adus la București, în Sectorul 2, patronând un fel de parc cu câteva șiruri de bănci, o alee și un capăt de asfalt, un spațiu gâtuit dintre blocuri care, musai, trebuia să poarte un nume… N-are „un ochi” de apă – o fântână, un havuz, o pânză umedă, curgătoare-zburătoare, ceva acolo care să răcorească – ci un fel de adăpătoare, pe care stă scris: „Apa este oprită pâna mâine dimineata 10,00”. Care mâine, care dimineața… Cu spatele la adăpătoare se află bustul lui „Jose Marti Eroul Național al Cubei Apostolul Independenței”. Erou la erou trage, independență la independență…
Credeam, atunci când monumentul „1907” a lui Naum Corcescu, a fost dezafectat odată cu construirea Primăriei Sectorului 2 și amenajarea spațiului dimprejur, că apetitul pentru bolșevism și cominternism al aleșilor din această parte de București s-a dus pe apa sâmbetei. Iată că nu-i deloc așa. Cu astfel de edili inconștienți, sau cu obrazul înroșit de prostie, ne putem aștepta oricând cu o statuie sau cu un alt parc ce-ar putea să poarte chipul și numele unui Cristian Rakovski, o altă lepădătură apărută din sudul Dobrogei, internaționalist bulgaro-ruso-ucrainean, care a făcut un imens rău României interbelice.
Data viitoare ne vom întoarce cu alte minunății din Capitala noastră dragă. Până atunci, cui îi este dor de monstruozitatea lui Corcescu o poate revedea aidoma, în Parcul Florilor din cartierul Pantelimon. Cu ce or fi greșit florile?