Ultima lungime

Text: Cornel SAIN și Lucian CLINCIU

A apărut, în Colecția verde a editurii România pitorească, cea de-a zecea carte, Ultima lungime, în care domnul Nelu Săcărea ne povestește despre clipele trăite de domnia sa pe munte, atunci când practica alpinismul. Cartea are 160 pagini și costă 15 lei. După caz, la acest preț se pot adăuga costurile poștale și de ramburs. Ea poate fi comandată la adresa de e-mail romania.pitoreasca.33@gmail.com sau romania_pit@yahoo.com

„Ultima lungime” este o carte care se adresează unui cititor avizat, celui care este legat trup şi suflet de munte, celui peste care praful uitării s-a așternut şi celui care acum face primii pași pe cărările alpine. Rândurile de faţă sunt rodul trăirilor lui Nelu Săcărea pe parcursul multor ani de pasiune şi implicare în căutarea sinelui, a echilibrului interior şi a încrederii totale care stă la baza relaţiilor: cap – secund, antrenor – sportiv, maestru – boboc.

Amintirile pe care le evocă Nelu Săcărea prezintă momente şi evenimente la care autorul a participat direct şi activ, reprezentând încă o sursă importantă şi valoroasă de scrieri şi informaţii care completează istoria alpinismului românesc.

Pentru alpinismul din Zărnești şi împrejurimi, ne referim aici la satele Măgura şi Peştera, perioada ,,’60-’90” însemnând poate cei mai buni ani, ani plini de entuziasm şi pasiune, marcaţi de multe realizări.

S-au modelat caractere puternice, numeroși tineri şi-au îndreptat pașii spre pereţii verticali şi schiurile spre crestele albe. S-au escaladat marile trasee din Carpaţi şi s-au deschis altele noi. Făgăraşul, Piatra Craiului, Bucegii, Retezatul, Parângul, Rodnei au reprezentat „terenul de joacă al alpiniştiilor”, au fost traversaţi de la nord la sud, de la est la vest şi invers. Şi vara şi iarna. Cele două cluburi, Torpedo şi Celuloza au devenit mai puternice, s-a înfiinţat echipa Salvamont, s-au obţinut numeroase titluri şi medalii la competiţiile şi acţiunile interne şi internaţionale. S-au căţărat vf. Elbrus-Caucaz şi vf. Lenin-Pamir.

„Nea Tică” (Traian Flucuş) şi „nea Butzi” (Valentin Garner) au inspirat generaţii întregi de alpinişti, reuşind să creeze la Zărneşti una dintre cele mai valoroase pepiniere din Carpaţi.

Mulţi dintre cei crescuţi la şcoala zărneşteană au contribuit prin atitudinea şi performanţele lor la menţinerea în vârf a marilor forţe din alpinismul românesc, ASA Braşov şi Dinamo Braşov.

Fraţii Ionel, Nae, Bebe şi Costel Cojanu, „Mişu” Florin Mihăescu, „Denco” Dionisie Daro, Nelu Săcărea, Nelu şi Nicu Pivodă, Şerban Victor Bogdan, „Gil” Gheorghe Cioc, Gigi Jinga, „Tijă” loan Scânteie, Costi Nimăt, fraţii Silaghi, Petru şi Sandu, Ghiţă Pascu, Mihai Preda, Mihai Dănuţ, Fănică Cotinghiu, Neluţu llea, Gioni Prahoveanu, Gigi Răşină, „Manole” Manolache, Nae Plumbotă, Sandu Fieraru, Nelu Gârniţă, Ică Scânteie sunt doar câţiva dintre cei care au scris în pagina de istorie a alpinismului nostru. Şi tradiţia a mers mai departe, la rândul lor i-au inspirat şi le-au împărtăşit experienţa lor mai tinerilor: Laurenţiu Voiculaş, Costel Gârniță, Lucian Clinciu, Cristi Prodan, Claudiu Clinciu, Nicu Jinga, Ciprian Lolu, Silviu Manea, lonuţ Găliţeanu, Sorin Robe, Marius Zărnescu.

Viaţa lui Nelu Săcărea s-a intersectat cu destinele multor nume mari ale alpinismului românesc şi cel puţin din acest punct de vedere cartea aduce în viaţa noastră multe momente legate de oamenii deosebiți cu care a intrat în contact.

În clasa a-V-a a rămas profund impresionat de o excursie în Piatra Craiului şi de atunci a căutat mereu să cațăre muntele din „faţa casei”. La 18 ani, după „ucenicie”, este legitimat la Torpedo Zărneşti şi trimis la Şcoala de Alpinism. La 23 de ani, şi după ce a avut parte de îndrumarea atât de necesară a „maeştrilor”, trece la seniori. Este un sportiv de Top 3, datorită implicării şi muncii pe care o depune. în 1983, parcurge Creasta Meridionalilor şi îndeplineşte probabil cea mai grea dintre cerinţele F.R.T.A. pentru titlul de Maestru al Sportului, titlu care îi încununează cariera în 1984.

Au trecut mulţi ani de când Nelu Săcărea a îndrăgit şi a învăţat tainele căţăratului pe stâncă şi astăzi pasiunea lui nu a scăzut deloc. Aceeaşi dorinţă arzătoare de a fi mereu sus pe munte îi poartă paşii în fiecare sfârşit de săptămână în Prăpăstiile Zărneştiului alături de cei tineri sau sus, în Piatra Craiului. Şi aşa cum primii săi paşi pe cărările verticale i-au fost atent urmăriţi de nea Butzi şi de mai „bătrânii” Ionel Cojanu şi Mişu Mihăescu, la fel şi el a împărtăşit din tainele şi experienţa sa, fiind alături de Gigi Jinga şi de mulţi alţi tineri.

Citind cartea se pot trage multe concluzii, dar ne-am opri doar la două, care ni se par foarte actuale: Relaţia cu muntele se construieşte în timp, cu răbdare, respect şi cu multă muncă. Experienţele bune sau mai puţin fericite stau la bază, iar ele se strâng implicându-te, punând întrebări, descoperind, dar mai ales ieşind la munte.

Viaţa, implacabil sau surprinzător, merge mai departe. De fiecare dintre noi depinde dacă reuşim să ne deschidem mintea şi inima şi să înţelegem încotro ne îndreptăm.