TIMIȘOARA CAPITALĂ EUROPEANĂ A CULTURII – 2023 (IX)

COOL-TURA EUROPEANĂ PRIN TIMIȘOARA (II)

Materialul de față trebuia să prezinte concluziile finale ale unei analize complexe, care să reliefeze, cu mijloace gazetărești, potențiala influență a Timișoarei Capitală Europeană 2023 a Culturii asupra dezvoltării turismului în zonă și, în subsidiar, a dezvoltării economico-sociale de ansamblu. Investigația, realizată în cadrul unei burse pentru jurnalism cultural, face parte și dintr-o analiză mai amplă asupra tematicii demarată încă din anul 2022.

Anterior, în revista România pitorească, făceam precizarea că observațiile și concluziile nu puteau fi definitive atâta timp cât Programul era încă în desfășurare, motiv pentru care concluziile studiului urmau să fie prezentate în numărul următor al publicației.

La o asemenea tematică, fundamentale erau, desigur, niște date de sinteză, oferite de instituțiile abilitate sau implicate, în absența lor jurnalistul-„cercetător” fiind obligat să-și prelungească perioada de documentare. Din păcate, nici la această oră informațiile în cauză nu erau încă disponibile, motiv pentru care autorul este nevoit, din nou, să expună anumite considerații personale, din care cititorul – refăcând întregul din puzzle-ul propus – să tragă, el însuși, concluziile firești.

Afirmam în materialele anterioare, apărute anul trecut, că – din perspectiva referențialul față de care ne raportăm în analiza Timișoarei Capitală Europeană 2023 a Culturii (TM – 2023), respectiv BID-BOOK-ul actualizat –  avem convingerea că  Programul European a fost o reușită și că orașul și-a meritat cu prisosință titlul deținut și Premiul Mellina Mercouri care i-a fost atribuit. Oricum, cu bune și cu rele, 2023 a trecut și Timișoara rămâne un reper de interes în istoria Capitalelor Culturale ale Europei, nu neapărat la nivelul așteptărilor Primarului Dominic Fritz, care afirmă că pe viitor nu trebuie să spunem despre oraș că a fost, ci că este, pe mai departe, o Capitală Culturală.

Afirmațiile primarului se bazează, desigur, și pe o cutumă a regulilor de protocol conform cărora apelarea cuiva se face cu titlul cel mai înalt pe care l-a deținut, nu cu cel actual, cât și, mai ales, pe dorința clară ca acesta să se mențină cel puțin la nivelul atins în 2023. Or, din păcate, așa cum semnalam anterior – cel puțin din perspectiva dezvoltării turismului – optimismul trebuie să fie mai temperat, căci chiar dacă efectele pozitive ale Programului TM 2023 asupra acestuia nu sunt imediate, ele depinzând de evoluția a mai multor factori obiectivi, care nu sunt controlați de municipalitate.

În plus, în continuare, vom semnala și alte aspecte care, fiecare în parte, vor pune în lumină motive suplimentare de a fi relativ mai rezervați în privința viitorului:

Bunăoară, primul lucru care m-a frapat la o întâlnire cu factorii de răspundere din instituțiile de cultură timișorene – realizată, la sfârșitul anului, de talentata mea colegă Melania Cincea – a fost că, dincolo de concluziile pozitive și de satisfacția legată de succesul, în opinia lor, al Programului TM 2023,  era starea de automulțumire și, mai ales, de oboseală declarată, generată de implicarea personală (și a colegilor lor) în activitățile Capitalei Culturale (deși, pe ansamblul lui, anul cultural pentru Timișoara a fost de doar 10 luni!).

Desigur, așa cum a reieșit și din intervențiile acestora, sunt multe reușite și câștiguri, o nouă perspectivă, europeană, asupra implicării lor artistice și multe, multe proiecte, inclusiv cu finanțări și colaborări internaționale, ce pot constitui motive de optimism. Și, cel mai important, recâștigarea publicului, în special al celui tânăr, dornic de a fi prezent și de a gusta din talentul protagoniștilor și din ingeniozitatea punerilor în scenă. 

Dar, chiar și-n aceste condiții, inclusiv aducând vedete internaționale sau realizând montări spectaculoase, șansele ca Timișoara să fie vizitată doar pentru aceste motive rămân minime. Este clar că Programul Capitalei Culturale a pus luminile pe Timișoara și a fost un obiectiv care a mobilizat toate energiile interne, dar, în rest, ce ar mai putea să țină orașul în centrul atenției generale? Lucru sesizat, de altfel, de unul din participanți, reprezentantul Consiliului Județean, care a dat exemplul intrării județului în competiția pentru Capitală Gastronomică Europeană în 2027, ca pretext pentru a asigura o continuitate a promovării internaționale a Timișoarei.

De aceea, mi s-a părut surprinzătoare lipsa totală de reacție și de interes a participanților la o propunere personală, ce merita măcar să fie analizată – aceea ca Timișoara să-și asume, în 2024,  un statut de Capitală Culturală a României, motiv de a menține starea de adrenalină, spiritul de competiție, bătălia pentru resurse și pentru continuarea unor proiecte (inclusiv de infrastructură) etc. de care este nevoie pentru a nu pierde niște lucruri deja câștigate. 

În aceeași măsură, prinsă cu Programul Capitalei Culturale, Timișoara a ratat și șansa să se înscrie – cu suficiente argumente – în competiția europeană pentru Capitala Europeană 2024 a Turismului Inteligent, dovedind că este un oraș accesibil fizic pentru călătoriile celor cu nevoi speciale, sustenabil (respectiv care să conserve și să îmbunătățească mediul înconjurător și resursele naturale, asigurând în același timp echilibrul cu dezvoltarea economică și socio-culturală), digital (care să ofere turism inovator și informații, produse, servicii, spații conform principiilor ospitalității și experiențe adaptate la nevoile consumatorilor, bazate pe soluții IT și unelte digitale) și cultural și creativ (care să utilizeze eficient patrimoniul cultural și industriile creative de care dispune pentru a oferi experiențe turistice bogate).

Este clar că dezvoltarea turismului nu a fost una dintre țintele principale urmărite de derularea proiectelor Capitalei Culturale, lucru demonstrat inclusiv de cerințele formulate de Centrul de Proiecte pentru finanțarea acestora. Bunăoară, obiectivele urmărite de programul GROW Timișoara 2023, ce și-a propus să dezvolte dosarul de candidatură, au fost, printre altele, activarea comunitară prin cultură, creșterea incluziunii culturale, racordarea Timișoarei la dinamica socială și culturală națională/internațională, prezervarea caracterului multicultural și intercultural al Timișoarei și promovarea patrimoniului cultural local în toate dimensiunile sale, internaționalizarea prin artă și cultură a orașului și a sectoarelor culturale și creative, promovarea incluziunii, a diversității şi a toleranței, promovarea valorilor europene, susținerea cercetării artistice, dezvoltarea de abordări bazate pe colaborare și/sau coproducție. În aceste condiții, desigur, actorii culturali au fost mai puțin interesați în a derula activități care să atragă vizitatori din afara orașului, din țară și, cu atât mai puțin, din exteriorul ei.

Chiar și finanțările anterioare, din 2022, nu au luat în calcul decât într-o proporție redusă durabilitatea proiectelor susținute, deși normal era ca să fie stimulate prioritar organizațiile pe care Programul s-ar fi putut baza și-n anul Capitalei Culturale, mai ales beneficiind de experiența și de prestigiul acumulate anterior.

Personal, în calitate de observator extern al unor proiecte din cadrul Programului de deschidere și, ulterior, de monitor al 9 proiecte din Programul menționat anterior, am constatat că atenția a fost îndreptată exclusiv spre obiectivele menționate, numărul de participanți vizat nefiind atât de important, poate și datorită – în multe cazuri – potențialului relativ redus de interes pentru publicul larg.

Concret, în cazul Festivității de deschidere, proiectele Digitale Culture&Heritahe Take, XR Show aveau un potențial major de vizitare (mai ales virtual), pe când Teatrul pe roți și Brunch- La pas puteau să atragă, maximum, doar anumite categorii de timișoreni interesați.

Pe de altă parte, din cele 9 proiecte monitorizate în cadrul programului GROW, doar cele intitulate Campus creativ, Ecluze pe Bega, Festivalul Internațional de Orgă  și Zilelele Culturii Maghiare aveau un potențial real de vizitare, respectiv de participare a unor oaspeți din exteriorul Timișoarei. Celelalte, respectiv Arta-Stiința – Fest, Common Ground, Relații. Reacții. Reflecții, Timisoara Seniorilor sau ViceVersa s-au adresat preponderent timișorenilor, respectiv diverselor categorii de populație. Chiar și-n cazul proiectului cu potențialul cel mai ridicat – Zilele culturii maghiare – erau vizați maximum 32.000 de participanți de-a lungul celor câtorva zile, evident mare parte fiind din rândul timișorenilor familiarizați cu această manifestare tradițională. La fel și-n cazul Festivalului Internațional de Orgă, manifestare cu o tradiție îndelungată, estimările vizând maximum 5.000 de participanți, dintre care – dată fiind delocalizarea proiectului – o parte erau din localitățile unde aveau loc concertele.

Ca urmare, extrapolând aceste exemple (unele dintre ele fiind chiar proiecte majore, finanțate consistent), este clar că Timișoara Capitală Culturală nu a avut ca miză deosebită creșterea semnificativă a numărului de vizitatori, atingerea acestui deziderat fiind privită mai mult ca un efect colateral.

Fără îndoială, revigorarea turismului timișorean nu putea fi pusă exclusiv în sarcina Capitalei Culturale și, evident, nimeni nu făcut acest lucru. Dar acordarea titlului a fost un fericit pretext pentru a atrage atenția asupra Timișoarei, prin toate mijloacele de comunicare și promovare și, mai ales, printr-o mediatizare adecvată. Personal, ca jurnalist cu experiență în acest domeniu, îmi mențin opinia că promovarea și comunicarea Programului a fost unul dintre capitolele deficitare, care a influențat real potențialul de cunoaștere a Capitalei Culturale în lume.

Chiar dacă Timișoara a fost prezentată pozitiv în paginile mai multor publicații internaționale, iar numărul articolelor cu referire la Capitala Culturală a fost semnificativ (a se vedea, bunăoară, expoziția Brâncuși, cu aproape 130.000 de vizitatori), credem că întârzierea în lansarea unei vaste acțiuni de promovare, reducerea predominantă a mijloacelor utilizate la cele din domeniul ITC, absența promovării stradale adecvate, prezența redusă la posturile radio-tv, numărul relativ mic al clipurilor de promovare (și circulația lor minoră), dar și acțiunea deficitară, în acest sens, a reprezentanților autorizați ai statutului român peste hotare au contribuit la diminuarea atragerii oaspeților către Timișoara.

Noroc că Timișoara își avea și are un prestigiu demult câștigat, promovarea Capitalei Culturale fiind doar un motiv suplimentar pentru a pune lumea-n mișcare spre Timișoara. Dar chiar și așa, prezenți fiind în Timișoara, unii oaspeți nu au fost atrași spre actul cultural prin acțiuni distincte, bine focusate. Iar două dintre exemplele cele mai elocvente sunt Reuniunea la Timișoara a cercetătorilor români din Diaspora și Întâlnirea internațională a Tinerilor Ortodocși, care nu au avut prea multe interferențe cu programul Capitalei, deși era vorba de mii de oameni, din țară și din străinătate, interesați de cultura românească, ce puteau deveni, ulterior, adevărați ambasadori culturali ai Timișoarei. Chiar și Bursa adresată jurnalismului cultural ar fi putut, poate, fi lansată mai devreme, în partea de-nceput a programului, și direcționată și în vederea promovării TM 2023, obiectiv mai folositor pentru reușita lui întrucât ar fi sporit și diversificat interesul pentru Capitala Culturală. Dar, pe de altă parte, prezentarea Capitalei sub multiplele ei fațete – obiectivul actual al Bursei – poate fi, la rândul ei, un factor de a ține treaz și chiar de a spori – cu argumentul lucrului deja împlinit – interesul pentru o Timișoară ce a arătat că merită a fi cunoscută și că are de ce!

Ne permitem, totuși, o observație față de autoritățile locului – schimbările înainte și / sau după derularea Capitalei la nivelul conducerilor celor două Asociații proprii de promovare sunt neavenite – oricare ar fi fost motivele – fracturând niște demersuri care aveau nevoie de viziune și de continuitate pe termen lung!…

Rămânînd, totuși, la deficitul de comunicare și de promovare, ținem să semnalăm – așa cum o face și fostul președinte al Asociației de Promovare Turistică a județului – faptul că ofertele turistice nu au părut să facă parte din lista de interes a operatorilor programului TM 2023. A lipsit – în majoritatea activităților de promovarea a evenimentelor culturale – și prezentarea altor oportunități și alternative pentru petrecerea timpului disponibil pe care Timișoara le oferea cu prisosință.

În discuțiile cu unii din factorii responsabili am sugerat, bunăoară, nevoia de organizare de trasee, chiar tematice, care să includă aceste oportunități, umplând astfel timpul vizitatorilor cu lucruri interesante și promovând Timișoara în integralitatea ei (deziderat acoperit doar parțial de activitatea ghizilor turistici și de info-tururile ghidate).

Au existat foarte puține materiale care să prezinte – interesant și bine structurat – ceea ce poate să ofere, cu adevărat, Timișoara și, de ce nu, Banatul. Și ca exemplu pozitiv, în acest sens, aș da două excelente articole, respectiv +10 atracții culturale, Timișoara Capitală Europeană a Culturii 2023 (https://www.de-corina.ro/2023/06/27/10-atractii-culturale-timisoara-capitala-europeana-a-culturii-2023/) și Top 10 lucruri de făcut în Timisoara în anul Capitalei Culturale Europene (https://www.casa-bunicii.ro/post/top-10-lucruri-de-facut-in-timisoara-in-anul-capitalei-culturale-europene) care, chiar și mie, vechi timișorean, mi-au stârnit un interes aparte, prin informații și o bună structurare. Consider că genul acesta de materiale de promovare, bine ilustrate, puteau constitui adevărate momeli pentru potențialii vizitatori.

În același context, credem că multitudinea și diversitatea de priorități – naționale și europene – pe care Timișoara și oamenii ei le-au oferit lumii, de-a lungul timpului, puteau fi aduse mai pregnant în atenție, constituind – alături de generoasa oferta culturală a Capitalei – motive suficiente pentru a determina orientarea pașilor multora spre un oraș aflat mereu înaintea timpurilor, în varii domenii de activitate. 

Dar, așa cum se remarca și-ntr-un raport anterior lui 2023 (făcut de experți în demersul privind relansarea Programului), Primăria trebuia să-și asume, printr-o nouă structură distinctă a sa (Direcția pentru cultură și turism), care nu s-a mai înființat, coordonarea întregului sistem de implementare, iar o altă structură (se sugera Casa de cultură a municipiului) să asigure coordonarea artistică. Punerea acestor responsabilități exclusiv în sarcina unui Centru de Proiecte (de altfel, un foarte bun finanțator de proiecte) și a grupului său curatorial și, parțial, a Asociației Timișoara-2023, a rezolvat doar secvențial (și strict limitat la nevoile stringente) problemele funcționalității întregului, mai ales că nici Instituția Prefectului nu a prezentat interes pentru implicarea într-un Program care, la urma-urmei, nu era doar al Timișoarei, ci al întregii țări.

Că Programul Timișoara Capitală Europeană a Culturii nu a fost asumat ca program național (cu excepția cadrului legislativ, necesar, de altfel, pentru asigurarea unor finanțări modeste și întârziate) o spune – comparativ cu ce s-a întâmplat în 2007 la Sibiu – dezinteresul scăzut al autorităților politice statale, absența organizării unor manifestări internaționale la Timișoara sau prezența relativ scăzută a demnitarilor străini, mutarea aici a locului de desfășurare a unor evenimente care s-au organizat în alte orașe ale țării sau în Capitala ei politică etc.

Nu suntem în măsură (și nici nu ne-am propus) să analizăm valoarea și calitatea actului cultural produs în cadrul Capitalei sau să ne pronunțăm despre raportul ideal între promovarea actorilor culturali români versus cei de peste hotare.

Multe dintre discuțiile din 2023 asupra conținutului Programului puteau fi evitate sau atenuate dacă ar fi existat, cum era firesc, o mai largă consultare, în primul rând cu specialiștii din domeniul culturii și artei dar și, apoi, mai ales – prin mijlocirea ONG-urilor și a presei – cu timișorenii.

Desigur, legat de Bid-book (în fapt, partea impusă a Programului), echipa curatorială și-a făcut datoria din plin, dar la liber alese puteau să apară multe idei (unele dintre ele au venit de la sine, în cadrul unor proiecte finanțate de Centru sau de Consiliul Județean). Însă chiar dacă ar fi existat astfel de consultări, trebuia cineva să le selecteze și să decidă asupra lor, ceea ce Centrul de Proiecte nu putea să facă fiind un finanțator, iar Asociația TM 2023 nu prea avea acest obiect de activitate. Fapt ce repune în discuție arhitectura ecosistemului de funcționare și de implementare a Programului. Lucru valabil și în stabilirea tematicilor de finanțare propuse de Centrul de Proiecte…

Poate cele 3 studii post-implementare finanțate de Primărie ne vor spune mai multe în acest sens… Dar, și-n acest caz, este important să învățăm pentru viitor, căci conservarea și amplificarea câștigurilor este mai dificilă decât obținerea lor, mai ales în absența unei motivații puternice și, evident, a unei finanțări mai reduse…

Însă, niciodată nu-i prea târziu, iar câteva idei, care mi-au parvenit sau au fost generate în timpul cercetării mele, sună cel puțin provocator – existența unui integrator și antrenor al activităților culturale (altele decât cele ale organizațiilor publice din domeniu), funcționarea unei organizații de lobby cultural pentru atragerea spre Timișoara a unor personalități ale genului, revizuirea strategiilor culturale în baza învățămintelor Capitalei Culturale, funcționarea unui Centru de presă pentru marile evenimente ale Timișoarei, definirea și promovarea unor trasee standard pentru vizitatorii orașului și acordarea unor facilități pentru participanții la acestea, promovarea Banatului ca Euroregiune Culturală, definirea Brandului cultural, susținerea și promovarea premierelor europene ale Timișoarei, o strategie de recuperare a Diasporei și a tinerilor formați, în diverse domenii (și, în special artistice) peste hotare, extensia acțiunilor culturale la nivel metropolitan și integrarea lor la nivel zonal, conexiuni IT cu manifestările culturale europene, ecologizarea culturii, promovarea inovației în cultură, mutarea în stradă și în cartiere a diverselor manifestări, implicarea multinaționalelor în promovarea în străinătate a oportunităților (altele decât cele economice) ale Timișoarei, colaborarea cu vecinii culturali și cu orașele înfrățite, susținerea Universităților și liceelor în educarea și implicarea culturală a tinerilor și chiar crearea unei Agenții de Dezvoltare Culturală și Turistică a orașului (în corelare cu statutul ei de Destinație turistică) etc.

Fără îndoială, Bursa pentru jurnalism cultural a fost doar un inspirat pretext pentru a pune sub lupa ziariștilor consacrați (din Timișoara și, în special, din țară) complexitatea unui program de anvergură și a-i aduce în lumină multitudinea de aspecte pe care le implică.

Personal, deși cercetarea a fost extrem de dificilă, chiar obligată – din motive mai mult sau mai puțin obiective – să fie prelungită, iar concluziile nu pot, încă, să fie definitive, ea a pus pe tapet numeroase aspecte asupra cărora, la ceas de liniște și gândire, cei îndreptățiți, instituțional vorbind, trebuie grabnic să se aplece și să tragă, ei înșiși, concluziile care se impun pentru a trece la o acțiune imediată și complexă.

Altfel, încet-încet, câștigurile Capitalei se vor estompa până la dispariție, iar 2023 va rămâne doar o amintire de calendar, în scurgerea implacabilă, peste Timișoara, a timpului…

Gheorghe CRIȘAN

(Material jurnalistic realizat printr-o finanțare „Energie! Burse de creație”, acordată de Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte Timișoara, în cadrul componentei „Power Station” a Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023″. Materialul nu reprezintă în mod necesar poziția Centrului de Proiecte al Municipiului Timișoara, iar acesta nu este responsabil de conținutul său sau de modul în care poate fi folosit).