TURISMUL – O PASIUNE, O PROFESIE, O AFACERE

                                                                            Dominic Perez- Danielescu

                                                                           domynickperez@gmail.com

Abstract

Dorinţa de călătorie, de evadare din mediul cotidian este o veche-străveche preocupare a fiinţei umane pentru cunoaştere, pentru satisfacerea nevoii de mişcare, de aventură, de socializare, de schimburi comerciale, culturale, educaţionale.

Autorul îşi propune o trecere în revistă a apariţiei, a importanţei fenomenului turistic, a dezvoltării lui, insistând pe ideea că acest domeniu presupune, iniţial, multă pasiune, prin practicarea lui propriu-zisă, prin înţelegerea caracteristicilor specifice, prin studierea lui în cadrul unei profesii şi, nu în ultimul rând, prin abordarea lui sub aspectul dezvoltării unei afaceri proprii. Un domeniu extrem de complex, fascinant prin dinamica sa, prin apelul la creativitate pe care îl impune, un domeniu în care nevoia de relaxare, de distracţie, de reîntoarcere la natură se îmbină cu aspecte de mare diversitate economică.

Autorul este membru al Asociaţiei Jurnaliştilor şi Scriitorilor din Turism, cu ani de activitate în domeniul turismului, în munca de profesor într-o facultate de profil şi ca doctorand în această specializare.

Cuvinte cheie: turism, călătorie, pasiune, profesie, business, specializare.

            Pornind de la etimologia consacrată, termenul de turism provine din englezescul “tour” (călătorie)  întâlnit în Anglia secolului al XVIII-lea, cu referire la călătoriile în Europa, cu precădere în Franţa. Prilejuit de plimbare, mişcare, călătorie, cuvântul francez ”tour” a stat, de fapt, la originea aceluiaşi cuvânt din limba engleză, devenind o vocabulă utilizată în mai toate limbile europene şi desemnând, iniţial, un voiaj în scop de agrement.

            Studii în domeniu („Turism Internaţional” – Niculescu, 2013) au etapizat dezvoltarea fenomenului turistic şi, implicit, a cererii şi ofertei de călătorii şi evenimente turistice,  stabilind cinci perioade, după cum urmează:

1.Perioada preistorică, în care omul a fost nevoit să se mişte, să „călătorească”, în căutarea celor necesare vieţii, a hranei, a unui climat mai blând, mai lipsit de pericole.   

           Odată cu zorii primelor civilizaţii, omul a început să întreprindă primele               schimburi cu diverse bunuri, apărând, astfel, trocul, o primă formă, primitivă, de comerţ care a însemnat un pas mare spre evoluţia unui fenomen de uriaşe dimensiuni, dacă ne referim la momentul prezent.      

           Apariţia  marilor imperii în Africa, Asia şi Orientul Mijlociu a determinat crearea   primelor căi de acces rutier şi naval şi a primelor mijloace de transport în scopul călătoriilor diriguitorilor, a solilor, a armatelor, a animalelor, a colectării dărilor etc.

           Dinastiile egiptene au generat primele călătorii de afaceri, dar si de plăcere, ceea ce a condus la construirea unor centre ale ospitalităţii, atât pe principalele rute, cât şi în oraşele mai importante.

           Drumurile au fost dezvoltate şi mai mult de către persani, iniţiindu-se marcarea lor, în paralel cu apariţia transportului pe patru roţi.

          O contribuţie deosebită la dezvoltarea călătoriilor au avut-o grecii, prin crearea monedei de schimb, a intensificării negoţului şi a comunicării, mai ales în zona Mării Mediterane, întrucât cele mai multe călătorii se făceau pe mare. Scopul călătoriilor începe să se diversifice, grecii participând la evenimente sportive, la jocuri olimpice organizate din patru în patru ani, la festivaluri religioase, la vizitarea marilor oraşe, mai ales a Atenei. Aceeaşi plăcere de a călători a existat şi la romani care vizitau frecvent Grecia, Egiptul şi oraşe din Asia, unde preferau să meargă pentru a-şi face cumpărăturile sau a se trata de unele boli. Este interesant a menţiona scrierea „Un ghid pentru Grecia” a lui Pansanias care, în zece volume, în anul 170 A.D., prezenta monumente şi opere de artă, cuprinzând mituri şi legende, mărturie a primelor încercări de a face cunoscute arta şi cultura unui popor, evenimentele din acea ţară, ca puncte de atracţie de călătorie.

         Asiaticii au avut şi ei un aport deosebit la evoluţia fenomenului turistic, în principal prin construirea unor reşedinţe de vacanţă şi prin plecări temporare spre Extremul Orient, spre China şi Japonia.

2. Perioada Evului Mediu a debutat cu o involuţie din punctul de vedere al călătoriilor, acestea fiind considerate periculoase din cauze diverse – războaie, năvăliri de triburi barbare etc. -, drumurile fiind şi ele mai puţin accesibile, situaţie care a trenat până prin secolul al XIV-lea. S-au iniţiat pelerinajele creştine, care au devenit evenimente cu participare de masă, având un suport puternic din partea bisericii ca urmare a răspândirii religiei creştine; se vizitau şi Cetatea Romei şi Ierusalimul, se apela la reţele denumite „ospicii de caritate” la care participa, în număr mare, populaţia din diverse pături sociale.

         Cu Marco Polo, spre sfârşitul secolului al XIII-lea, încep marile călătorii la distanţe apreciabile, din Europa până în Asia, practic o descoperire a lumii de la soare-răsare, cu toate atracţiile acelei civilizaţii cu totul aparte europenilor, cu misterele şi reuşitele ei mai ales în domeniul construcţiei de drumuri (primul drum bine dezvoltat a fost construit în timpul dinastiei Chou din China, în 1122-1121 î.Hr). Apar şi alte scrieri de călătorie, urmare a inventării tiparului; astfel, în anul 1357, Sir John Mandeville scrie cartea „Călătorii”, tradusă în mai multe limbi, în care descria vizitarea unor locuri din sud-estul Asiei. 

         Secolul al XV-lea marchează o schimbare importantă în organizarea şi desfăşurarea călătoriilor, în sensul că fiecare călător trebuia să  plătească pentru a beneficia de transport, mâncare, cazare, plimbări etc. Acest gen de „package tour”, în înţelesul lui de astăzi, a fost iniţiat în cadrul călătoriilor la Veneţia. Numeroşi negustori îşi ofereau produsele pe drum, călătorii putând cumpăra mâncare, băuturi, fructe, amintiri etc., un adevărat comerţ în care legea cererii şi ofertei acţiona în concordanţă cu dezvoltarea fenomenului turistic.

 3.Perioada Renaşterii.
        Dorinţa de a călători îşi are tot mai mult motivaţia în dobândirea de  noi experienţe, în lărgirea orizontului de cunoaştere, secolele XIV-XVII fiind o etapă deosebită în evoluţia turismului. Dezvoltarea relaţiilor diplomatice atât în Europa, cât şi în Asia au generat un turism de studii, în special pentru diplomaţii englezi, iar marile universităţi Cambridge şi Salamanca au iniţiat „curricula” necesară  acestui scop. În timpul domniei Reginei Elisabeta I, se acordau licenţe de călătorie valabile timp de 2-3 ani, dar se restricţionau sumele de bani, numărul de servitori însoţitori (doar 3) şi de cai. S-au iniţiat şi linii de creditare a călătoriilor, un gen de cecuri, precum şi primele paşapoarte pentru ieşirea din ţara de reşedinţă şi intrarea într-o altă ţară.

        Grand Tour, care poate fi considerat primul eveniment turistic structurat ca produs de masă, cu scop educativ şi cultural, s-a desfăşurat în perioada 1.600-1.800, în anul 1778 tipărindu-se şi un ghid pentru participanţi. Călătoriile vizau motivaţii de studii mai ales în domeniile artă, arhitectură, istorie.

4.Revoluţia     Industrială
       Schimbările extrem de importante atât pe plan economic cât şi pe plan social pe care le aduce revoluţia industrială, timp de o sută de ani, au generat noi necesităţi şi preferinţe în viaţa oamenilor. Una dintre consecinţele apariţiei noilor utilaje s-a concretizat în creşterea timpului liber şi a clasei sociale de mijloc, cu toate consecinţele mutaţiilor din economia agrară majoritară, la cea urbană. Turismul de masă prinde contur în rândul  producătorilor de bunuri, în căutare de recreere şi de vacanţe, ca nou mod de relaxare.

       Introducerea concediului anual plătit la sfârşitul secolului al XIX-lea pentru muncitori a făcut ca piaţa turismului de masă să evolueze, mai ales spre destinaţiile de litoral şi spre serviciile de tratament şi de odihnă, pentru ieşirea din zonele aglomerate şi agitate ale oraşelor.

         Încasările încep să crească, turismul începe să devină o industrie cu ofertă de  servicii adresate marei mase a producătorilor de bunuri. 

5. Turismul modern

         Progresul ştiinţei şi tehnologiei, apariţia transportului pe calea aerului, dezvoltarea mijloacelor multiple de comunicare, diversificarea cererii, a preferinţelor, creşterea veniturilor, a bugetului de timp liber etc., toate acestea au fost factori care au condus la un boom al industriei turistice pe plan mondial, la o reală concurenţă în domeniu, cu toate ameninţările datorate creşterii fenomenului infracţional, terorismului, războaielor interetnice motivate geopolitic sau religios. Se consideră că, în prezent, turismul este un sector important al economiei globale, al comerţului internaţional, care a evoluat în paralel cu dezvoltarea unui marketing specific domeniului şi serviciilor respective.

        Este evident faptul că dorinţa de călătorie din totdeauna a fost generatoare de cerere şi ofertă pe piaţa turistică, dorinţă născută din pasiune, din necesitatea de inedit, de  evadare din mediul cotidian imediat, din spirit de aventură.

      Experienţele fiecărei călătorii, imaginile păstrate în memorie, pe hârtia fotografică sau pe peliculă, amintirile, cunoştinţele legate pe drum, în timpul călătoriilor, părerea de rău că nimic nu durează o veşnicie, promisiunea revenirii, totul duce la naşterea acelui sentiment aparte, de oarecare dependenţă de turism, de tot ce însumează acest fenomen.     Se naşte, astfel, pasiunea, o pasiune specială, trainică, îndemnând, pecetluind, o legătură pe viaţă.

     Experienţele datorate turismului au generat observarea, apoi înţelegerea, studierea şi analizarea acestui fenomen, în toată complexitatea şi diversitatea lui, pe plan naţional şi internaţional. S-au creat, astfel, dependenţa de informaţia privitoare la turism, însuşirea unei terminologii strict profesionale, accesul la neologisme privind atât baza materială cât şi programele turistice, perfecţionarea cunoştinţelor de limbi străine – condiţie sine qua non pentru profesioniştii în domeniul turismului -, documentările pe teren pentru cunoaşterea realităţilor turistice (şi a celor din activităţi conexe turismului) la faţa locului, crearea unei biblioteci cu lucrări de specialitate, participarea la diverse conferinţe şi sesiuni ştiinţifice organizate pe teme de turism, scrierea de articole, de comunicări ştiinţifice, aderarea ca membru la asociaţii din domeniul respectiv, activitatea didactică la facultăţile cu specializare în turism, interesul pentru un grad de profesionalism cât mai ridicat, aderarea la programele şcolilor doctorale etc. 

    Profesionalismul în turism nu este un drum nici uşor, nici scurt, nici la îndemâna unor neaveniţi, responsabilităţile sociale şi economice ale domeniului fiind extrem de importante. Serviciile în turism, ca parte componentă esenţială şi specifică a ofertei, sunt o adevărată enciclopedie teoretică şi practică, o îmbinare perfectă între aspectele, caracteristicile şi profesionalismul celor ce le vând. De această îmbinare depinde, în mare parte, succesul ofertei turistice, succesul unei cariere în acest domeniu.

   Şansa carierei solide în domeniu poate conduce la dezvoltarea unei afaceri în turism, diversele sale forme însemnând tot atâtea direcţii, ramificaţii şi specializări: turismul de odihnă – de litoral şi montan -, turismul balnear, de evenimente (târguri, congrese, seminarii, conferinţe, festivaluri, carnavaluri, meciuri, concursuri sportive, spectacole etc.), turismul cultural, cel legat de sărbători religioase, turismul de shopping, de studii, de aventură etc., toate acestea şi încă multe altele oferind imense oportunităţi de construire a unui business turistic, atât pe plan naţional, cât şi internaţional.

     Impunerea şi menţinerea pe poziţie pe piaţa concurenţei depind de profesionalism, de creativitate, de cunoaşterea permanentă a cererii segmentelor de populaţie interesate, de politica statului şi de legislaţiile în vigoare, de politica de preţ şi, nu în ultimul rând, de un climat de pace şi securitate a cetăţeanului, condiţii în absenţa cărora fenomenul turistic nu poate exista.

     De la pasiune pentru turism, la profesie şi, de aici, la afacere este un demers ce conduce la satisfacţie, la împlinirea dorinţei de a fi util semenilor tăi, oferindu-le o parte din experienţele tale de neuitat, încercând să contribui la creşterea calităţii vieţii lor, la menţinerea valorilor materiale şi spirituale ale societăţii.

Un domeniu sensibil, aducător de bucurie individuală, profesională şi de eficienţă economică.