AJTR
Călătorii iniţiatice: Pergam Călătorii iniţiatice: Pergam
Text: Magda Cristina Ursache Medicina, textele înţelepţilor şi Zeus aduc gloria anticei cetăţi a Pergamului (Pergamon), ale cărei ruine le poate vizita călătorul prin... Călătorii iniţiatice: Pergam

Text: Magda Cristina Ursache
Medicina, textele înţelepţilor şi Zeus aduc gloria anticei cetăţi a Pergamului (Pergamon), ale cărei ruine le poate vizita călătorul prin Turcia, dacă se abate la o sută de kilometri de Izmir.
Pergamul a fost un important centru comercial în regiunea Mysiană încă din Antichitate. Devenit capitală a unui înfloritor regat, între 282-133 î.H., oraşul a fost astfel botezat după legendarul rege Pergamos. O legendă spune că, ucigându-l pe regele din Teutrania, Pergamos a pus mâna pe oraş şi l-a denumit după sine. Conform unei alte legende, Gyrnos, regale Teutraniei, l-ar fi rugat pe Pergamos să îl ajute în timpul unei bătălii pentru ca apoi, după victorie, să fie construite două oraşe, unul numit Pergamon, iar altul Gyrneion.
Pergamon a fost pentru prima oară menţionat în documentele scrise în secolul IV î.H.. Palate, temple şi teatre au fost construite în cetate când aceasta a devenit capitală şi a fost înconjurată de pereţi şi turnuri de apărare. După ce a fost anexat Imperiului Roman, Pergamul a rămas multă vreme unul dintre cele mai importante oraşe din Anatolia de Vest.
Pergam, oraş-stat independent încă din anul 282 î.H., şi-a menţinut importanţa ca centru politic, cultural şi comercial timp de 150 de ani. Pentru că legenda spune Alexandru cel Mare şi-a ascuns comoara în cetatea Pergamon, aceasta a fost vizată de foarte mulţi inamici, cucerirea ei preocupând de-a lungul secolelor mulţi regi şi conducători de oşti.
Oraşul a fost de asemenea şi un important centru otoman, în epoca medievală.

VESTIGII SI SEMNE
Carl Humann, un inginer german care lucra la instalaţii feroviare în Anatolia de Vest, în anii 1870, a descoperit ruinele oraşului antic. Apoi, în 1878, au început lucrările de cercetare arheologică. Escavaţiile şi restaurarea au loc şi astăzi.
S-a descoperit, astfel, un centru de sănătate din perioada antică, Asclepion, situat la sud-vest de Pergamon, Templul lui Serapis, care datează din secolul II d.H.. Multe dintre vestigiile descoperite au fost însă luate din situl arheologic şi duse la Berlin, unde astăzi există un magnific muzeul al Pergamului. Faimosul altar al lui Zeus, care fusese iniţial situat pe Acropolele din Pergam, a fost dus în Germania şi este în prezent expus în acest muzeu.
“Acropolis” înseamnă “oraş înalt” şi a fost construit pe un deal abrupt. O cărare permite accesul la acest deal care are cam 300 metri înălţime. Trăsătura distinctivă era dispunerea clădirilor, pentru a putea satisface orice nevoie religioasă, militară, guvernamentală, socială sau comercială. Fiind o aşezare datând încă din vechime, pe vârful dealului se găsec palate ale regilor din Pergam, cinci depozite de apă şi un arsenal. Templul Atenei este localizat în partea mai puţin înaltă a dealului, acolo unde există, de asemenea, biblioteca şi templul lui Traian. Altarul lui Zeus a fost construit cu multă grijă şi precizie pe o terasă sub ele. O sală de gimnastică şi Templul Demetrei sunt situate mai în josul dealului.

Situl este de asemenea şi locul unde se află unul dintre cele mai abrupte teatre din lume. Teatrul din Pergamon, situat pe o stâncă abruptă, este una dintre cele mai frumoase structuri arhitecturale ale vremii. Este cel mai abrupt teatru din Anatolia de Vest şi are o capacitate de 10.000 de locuri. Unicitate îi oferă scena de lemn portabilă, care se monta în zilele cu reprezentaţii şi apoi se dădea deoparte.

TEMPLELE PERGAMULUI
Construit pe o terasă deasupra teatrului, Templul Atenei este o structură în stil doric, cu coloane de 6×10 metri. Până astăzi au rezistat doar unele părţi din fundaţia templului, deşi latura sa vestică a fost prezervată până la o înălţime de 1,20 metri. În Muzeul Pergamului din Berlin sunt expuse coloane din secţiunile frontale ale templului. Faptul că cel mai important templu al oraşului a fost construit în cinstea zeiţei Atena arată tradiţiile adânc înrădăcinate ale Anatoliei de Vest. Templul Atenei a fost cel mai vechi templu construit în Antichitate. A fost închinat zeiţei Atena, mesagerul victoriei şi, se crede, protector al ştiinţelor, artelor şi oraşelor. În perioada bizantină, în secolul IV, o biserică a fost construită pe situl templului.

Un alt templu a fost cel construit de împăratul roman Traian, zeificat de romani. Cădirea se află pe cea mai înaltă terasă a Acropolei. Templul, atingând dimensiunile de 68×58 metri, a fost decorat cu două statui mari ale împăraţilor Traian şi Adrian. A fost restaurat în 1990.
În secolul II, locuitorii oraşului Pergam au construit un templu impresionant, la nord de terasa teatrului şi l-au poziţionat în aşa fel încât era posibil să vezi de acolo întreaga zonă. Templul şi altarul sunt foarte bine prezervate. Închinat lui Dyonissos, este construit în stil ionian, cu foarte multe decoraţii. Acest monument a devenit o operă de artă care atrage un interes enorm.
Templul lui Zeus a fost ridicat de Attalos al II-lea pentru a comemora o victorie pe care o repurtase asupra “triburilor galaţilor”. În cartea sa intitulată “Minuni ale lumii”, scriitorul roman Ampelius spune: “Este un altar de marmură enorm la Pergamon, care are 40 de picioare înălţime şi e decorat cu minunate basoreliefuri. Ilustrează războiul dintre zei şi giganţi”.
Cunoscut şi sub numele de “Curtea Roşie”, din cauza cărămizilor roşii cu care a fost construit, Templul lui Serapis era cea mai mare clădire din vechiul Pergam, iar templul era dedicat zeilor egipteni.

DE LA PAPIRUSURI LA PERGAMENTE
Despre Biblioteca din Pergam se spune că a fost rivala celebrei Biblioteci din Alexandria, Egipt. Clădirea este situată la nord de templul Atenei. Biblioteca, accesată iniţial prin podeaua galeriei, conţinea o sală mare de lectură, încă din timpul regelui Eumeses al II-lea. Era echipată cu rafturi şi avea o statuie de 3,5 metri întruchipând-o pe zeiţa Atena, statuie acum aflată la Berlin. A fost construită de Attalos I şi s-a bucurat de multă popularitate în secolul II î.H. În timpul lui Eumeses al II-lea, colecţia s-a mărit, ajungşnd să concureze Biblioteca din Alexandria. Biblioteca era decorată cu statuile lui Herodot din Halicarnass, ale poetei Sappho din Lesbos, ale învăţatului Appolonius şi ale muzicianului Timotheus din Milet.
Legenda spune că, deranjat de grandoarea bibliotecii din Pergam, faraonul Egiptului a interzis vânzarea de papirusuri către Pergam, pentru a micşora competiţia. Voia ca biblioteca din Alexandria să nu aibă rival. Krates, un artist sard, a găsit o soluţie pentru această problemă. A prelucrat un material din piele de capră, foarte fină, pe care se putea scrie cu uşurinţă, şi a numit-o “vellum” sau “papirus de Pergamon”. Aceasta a fost o invenţie foarte importantă în epocă. “Vellum”-ul, cunoscut mai apoi ca pergament, a fost folosit de scribi şi de învăţaţi pentru a mări colecţia de scrieri din Pergam. Soarta cărţilor are uneori o încărcătură ironică: atunci când oraşul a intrat sub stăpânirea Romei, în 133 îen, toate manuscrisele din Biblioteca Pergamului au fost duse la Alexandria, fiind dăruite reginei Cleopatra de iubitul său, Marc Antoniu. Aşa se face că în incendiul care avea să distrugă Biblioteca din Alexandria au ars, laolaltă, atât papirusurile egiptene, cât şi pergamentele Pergamului. Cele două biblioteci rivale ale Antichităţii au pierit o dată, aprinse de la aceeaşi scânteie.


ASCLEPION
Legenda spune că fiica regelui Thessaliei, Coronis, s-ar fi îndrăgostit de un bărbat pe când purta în pântece copilul zeului Apollo. Aflând asta, Apollo a pedepsit-o arzând-o de vie. Dar, înainte să facă asta, a salvat copilul din pântecele ei, pe care l-a numit mai apoi Asclepios. Copilul a fost dat în grija lui Kherion, cae îşi ducea traiul făcând poţiuni vindecătoare şi adunând ierburi medicinale. El este cel care l-a învăţat pe Asclepios medicină. Zeus, supărat pe abilitatea lui Asclepios de a aduce morţii înapoi la viaţă, l-a omorât cu un fulger. Apollo şi-a luat fiul şi l-a pus pe cer, transformându-l în zodiac. Şarpele, care este astăzi folosit ca simbol al medicinei, este unul dintre simbolurile lui Asclepios. Imaginea lui este cea a unui bărbat cu barbă, care Ţine un sceptru cu un şarpe pe el.
Asclepion, centrul de sănătate al Pergamului antic, avea multe temple dedicate zeului sănătăţii, Asclepios. Situl este unul dintre cele mai faimoase centre de sănătate descoperite şi un loc fascinant de vizitat. Surse istorice spun că centrul a fost construit de Arkias din Pergamon în secolul IV î.H., ca un “loc unde moartea nu are voie să intre”. Metodele de tratament includeau folosirea de ape vindecătoare, băi de nămol, sporturi, teatre şi psihoterapie. A fost construit în jurul anului 150 din donaţii. Pentru că a suferit numeroase războaie şi devastări, centrul a fost reconstruit şi extins o dată cu Pergamul, între 183-173 î.H.. În acea perioadă exista un templu în stil ionic de marmură, săli de tratament, fântâni de piatră, iar o piscină care să asigure apa sfântă era în curs de construire. În perioada regelui Attalos al III-lea, centrul era numit “Locul sacru al regalitălţii”.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *