Insula istorică din mijlocul Deltei Neajlovului

A fost de ajuns un semn care lăsat pe o insulă, aflată în mijlocul mlaștinilor, să creeze istorie. S-a întâmplat atunci, când Vlad Țepeș a transformat semnul într-un însemn, menționând într-un hrisov (27 septembrie 1461) toponimul Comana și hotarul mânăstirii „până unde se împreună cu Balta Comanei, drept în iezerul Câlniștei”. Evenimentele istorice succedate în timp – despre care vorbește și Paul de Alep (1657), cel care îl însoțea ca secretar pe Patriarhul Macarie de Antiohia în călătoria acestuia prin Țara Românească – au transformat Comana într-un loc de pelerinaj domnesc, fiind și posesoarea unor  inscripții pe lespezile de pe mormântul acelora care au trecut această ctitorie domnească în seama Cantacuzinilor.

Două sute de ani mai târziu (1860), Cezar Bolliac, vizitând Comana în vederea secularizării averilor mânăstirești, consemnează că mânăstirea se afla „într-o stare jalnică”. De-abia în 1991 Patriarhul Teoctist hotărăște ca mânăstirea să redevină de călugări. După aproape 555 de ani de frământări și de evenimente istorice au început lucrările de restaurare. Un act reparatoriu la care s-au implicat și edilii județului, și cei ai localității.

Odinioară un loc în mijlocul mlaștinilor, insula capătă azi noi valențe și prin Balta Comana – un complex de ecosisteme umede, habitate ocrotite, cu specii rare de plante și păsări – considerată a treia deltă a României, după Delta Dunării și Insula Mică a Brăilei.

„Locul unde mai bântuie spiritul lui Vlad Țepeș”

În 2010, au luat foc pensiunea turistică și alte clădiri. Coincidență sau nu, chiar în ziua morții lui Vlad Țepeș! Localnicii susțin că multe s-au întâmplat și datorită „sufletului neliniștit al domnitorului, că asta și-a dorit Vlad Țepeș, ca locuitorii Comanei să nu uite istoria, tradiția”.

La Comana, aflată la numai 35 de kilometri de Capitală, s-a conturat,  din 2011, un  domeniu unic – Resort Casa Comana – unde omul de afaceri Gelu Pălămaru a creat ”un depozit de istorie”, amintind prin inscripții și prin crearea atmosferei epocii, de domnitorul care i-a dat viață mânăstirii voievodale, sfințind această zonă, neuitând și de familia Cantacuzinilor. Hotelul are câte o poveste pentru fiecare, denumind apartamentul vornicului Șerban Cantacuzino, de exemplu, camera Elinei și alte încăperi ce poartă numele Cantacuzinilor munteni. Există și un portret al aceluia care o denumește, o legendă, încrustată uneori în pictura manuală, inspirată de flora deltei, personalizând camera și prin mobilier sau tavan. Ansamblul turistic creează atmosfera epocii prin Pivnița Marelui Paharnic, amintind de crama domnească, are o pasarelă spre Hanul Poștalionului, drum de promenadă spre Delta Neajlovului, plimbări cu barca, păstrează tradiția din zona Neajlovului, are parc de aventură pentru concursurile copiilor și pentru competițiile adulților, călărie, pescuit, are aerodrom, organizează evenimente culturale, transformându-i numele în renume.

În această zonă s-a conturat, de fapt, cultura Comana, așa cum ne amintește Nicolae Iorga: „Când Occidentul a pornit spre Orient, când răsăritul și-a dat mâna cu apusul, când Nordul a vrut să se întâlnească cu Sudul, aici s-au întâlnit”.

Elisabeta IOSIF