- Text: Aurel BORȘAN, Președintele Fundației AMFITEATRU
- Foto: Mihai VASILE
O succintă recapitulare. Am inițiat acest program în 2010. Doi ani mai târziu, în luna martie, am organizat Forumul Național pentru Turismul Responsabil, devenit, ulterior, Forumul Internațional pentru Turismul Responsabil, cu frecvență anuală. Au participat promotori și specialiști din România, iar din străinătate – cercetători și lideri de organizații. Însuși fondatorul și promotorul conceptului, recunoscut la nivel global, Harold Goodwin, ne-a însoțit pe parcursul programului, a vizitat România și a susținut un curs intensiv de Turism Responsabil.
Am învățat făcând, dar am și observat că există nu doar germenii, ci și evoluții admirabile, cu conținut și forme, în multe părți din țară. Dacă privim în urmă, în câțiva ani stări latente s-au transformat în programe și proiecte active, tot mai vizibile.
Cel mai important lucru care trebuie știut și repetat: nu există comunitate care să nu fie interesantă de turismul responsabil. Seria de articole realizate de Mihai Ogrinji, sub genericul „Identități și experiențe dunărene” publicate în revista „România pitorească” și preluate de platforma presadeturism.ro, ne obligă să ne scuturăm de stereotipii și clișee despre ceea ce înseamnă turismul astăzi. De fapt, făcând din nou trimitere la „România pitorească”, începuturile turismului românesc stau sub semnul turismului responsabil. Colecția revistei (o memorie unică a turismului românesc) stă mărturie.
Turismul este afacerea tuturor. Am mai înțeles cât de actuală e afirmația lui Mihai Eminescu (Timpul, 9 decembrie 1878): „Cauza proprie a relelor noastre e lipsa de cultură adevărată și sub cultura adevărată înțelegem pe cea productivă. Exceptând câteva centre din țară, tinerimea română nu se mai ocupă cu nici o ramură a producției naționale.” Poate fi cauza cauzelor inexistenței României pe lista destinațiilor de vizitat? Nu vorbesc de câteva exemple încântătoare sau apariții fulgurante în on-line, ci mă refer la realități și cifre (turiști străini, contribuția la PIB etc.). Sunt de-a dreptul înduioșătoare afirmațiile despre cum crește turismul prin tichete de vacanță sau cum în luna cutare au fost cu 2% mai mulți turiști decât anul trecut, în aceeași perioadă. O cifră normală, comparabilă cu media europeană, ar însemna o contribuție a turismului la PIB de circa 10% (față de circa 2%, procent influențat artificial de tichetele de vacanță și traficul de frontieră). Tradus în număr de turiști, ar însemna circa 20 milioane de vizitatori.
Dar, în ciuda politicilor fără viziune, dezvoltarea are loc. Ca de obicei, de jos în sus. Ne ajută și tendințele globale. Potrivit barometrului OMT, se așteaptă ca să se consolideze în rândul consumatorilor de turism tendințele emergente, cum ar fi „călătoria spre schimbare și decoperire”, „căutarea unor opțiuni sănătoase”, cum ar fi turismul de mers pe jos, wellness-ul și turismul sportiv, „călătoriile multi-generaționale”, ca rezultat al schimbărilor demografice, iar cea mai mare creștere e previzibilă la călătoriile responsabile.
Există nuclee de întreprinzători care au înțeles aceste tendințe. Sunt oameni cu valori, implicați în dezvoltarea comunității. La fel, tot mai multe comunități își pun – mai mult sau mai puțin explicit – întrebări, caută soluții despre noi căi pentru bunăstarea locuitorilor. Pentru că turismul responsabil este o soluție la îndemână. A-l așeza în zona utilă nu înseamnă decât muncă. Și pentru că ne apropiem de o nouă aniversare a poetului național, cităm din nou: „Ce e mai periculos decât iluzia (…) că fără muncă, fără merit, fără un dram de creieri sănătoși poți ajunge milionar?” (Mihai Eminescu – Opere, vol. XIII, pag. 120).