„Pe partea de vest, se află Turnul cu Ceas. Poate mai puţin celebru decât cel de la Sighişoara, cel de la Cisnădie este primul turn cu ceas din Transilvania (şi din România), ridicat la 1425. Însă fascinaţia pentru acest turn are un cu totul alt motiv: Poate observaţi pe perete, din vârf până jos, un fir cu o formă ciudată. Acesta este primul paratrăznet de la sud-est de Viena – 1795 – şi are o legendă extraordinară, care are legătură şi cu comoara noastră.”
O iniţiativă frumoasă avea să ne atragă prin cotloanele – şi poveştile… – bisericii-cetate din Cisnădie.
Micul oraş cu alură de vechi sat săsesc din apropierea Sibiului are parte de cei mai simpatici ghizi: copiii şi adolescenţii din localitate. Ei au fost instruiţi, în cadrul unui program special, să poată să facă faţă unei asemenea provocări, să prezinte turistului – român, dar şi, în cazul multora dintre aceşti ghizi sui-generis, turistului străin – locurile cele mai interesante din oraş. Unul dintre aceste locuri, fireşte, este biserica fortificată, ridicată în veacuriel XII-XIII.
Pentru un ceas, ghidul nostru prin labirintul cu legende şi istorii adevărate a fost Daniela Mariş, elevă la liceul din localitate – una dintre cele mai silitoare eleve, capabilă să reprezinte oraşul şi în competiţiile şcolare (cum a făcut-o de nenumărate ori), ca şi dinaintea călătorului avid să afle lucruri noi…
Biserica fortificată din Cisnădie – pe care am explorat-o şi noi alături de Daniela – a fost construită în mai multe etape, prima dată în secolele XII-XIII, în stil romanic, iar a doua oară în secolele XV-XVI, au fost adăugate elemente de stil gotic şi, pe parcurs, a fost înălţată. ŢO numim biserică-cetate pentru că în perioada Evului Mediu ea avea rol religios, dar şi de apărare, în faţa asalturilor turceşti. Biserica a fost construită de saşi – o minoritate germanică, venită aici în valuri succesive din Luxemburg, Flandra, Belgia, nordul Franţei, vestul Germaniei, în secolul XII (1141-1161), de către regele Gheza al II-lea, care a dorit să creeze un sistem de fortificaţii în Transilvania”, istoriseşte Daniela.
Turnurile cetăţii
„După cum aţi putut observa, biserica fortificată din Cisnădie seamănă destul de mult cu cea din Prejmer, este una dintre cele mai bine prezervate biserici-cetate din Transilvania. Zidul de apărare fiind foarte bine conservat lasă să se vadă bolţile – la Prejmer erau deja construite locuinţe pe partea interioară a zidului de apărare, iar aici, deasupra acestor bolţi se aflau mici case de lemn care aveau rolul de a depozita grânele, în caz de atac, pentru că dincoace de ziduri se refugia toată comunitatea, tot satul. Strategia era ca în biserică să fie adăpostiţi copiii, femeile şi vârstnicii, iar bărbaţii luptau, pe zidul de apărare. Există şi aici, la Cisnădie, ca şi în alte biserici-cetate un „turn al slăninei”, unde fiecare familie din sat îşi depozita slănina şi, bineînţeles, existau şi nişte reguli foarte interesante: în acea încăpere se intra numai duminica, numai capul familiei venea, tăia din slănină o bucată cât credea că îi va fi de ajuns în săptămâna următoare şi, ca să fie sigur că nimeni nu va fura, aplica o ştampilă pe locul unde a tăiat ca să aibă dovada.”
Ce e particular pentru biserica fortificată de la Cisnădie este existenţa a două ziduri de apărare, nu a unuia singur. Daniela ne roagă să ne oprim, ocolul pe care îl dăm bisericii, pentru a ne atrage atenţia asupra unui amănunt: „Aici se vede cum a fost construită biserica. În partea de jos, unde nu este zidul atât de neted, este construcţia de tip romanic, din secolele XII-XIII… Iar pentru că este o biserică de tip cetate, vedem îmbinate elementele de construcţie specifice unei basilici obişnuite, cu elemente de apărare, cum ar fi turnurile şi zidul, cu gurile de tragere. În ce priveşte turnurile de apărare, trebuie să recurgem puţin şi la imaginaţie, pentru că ele nu mai au chiar aceeaşi formă ca pe vremuri. Iată, avem aici Turnul Secerilor (se ştie că, în vremea până la revoluţia industrială şi la apariţia maşinilor de secerat, saşii din Cisnădie au deţinut… monopolul manufacturii de seceri, în Ardeal! – n.n.), apoi, pe mijloc, Turnul Şcolii – pentru că tot timpul în Transilvania şi mai ales în satele săseşti s-a pus accent pe educaţie, iar din secolul al XVII-lea, în Ardeal, şcoala este obligatorie (ca un amănunt, chiar şi atunci când satele erau asediate, activitatea în Turnul Şcolii continua), iar următorule este Turnul Porţii”… În acest din urmă turn astăzi se derulează diferite acţiuni culturale, de la concerte la expoziţii. Tunelul de sub Turnul Porţii, având formă de „S”, atrage atenţia. O explicaţie există: „Atunci când inamicul voia să tragă în interior, prin această intrare, săgeata nimerea în zid, pe când dacă dinăuntru se trăgea afară, atunci cu siguranţă inamicul aflat dinaintea porţii era rănit…”
Legenda paratrăznetului
………………………………
Citește continuarea pe site-ul ANTENA SATELOR.
Un articol de Simona Lazăr, membru AJTR.
Foto: Simona Lazăr și Valentin Țigău
