AJTR
Pasii lui Eminescu, in Padurea de Argint Pasii lui Eminescu, in Padurea de Argint
„De treci codrii de arama, de departe vezi albind/ S-auzi mandra glasuire a padurii de argint./ Acolo, langa izvoara, iarba pare de omat,/ Flori... Pasii lui Eminescu, in Padurea de Argint

„De treci codrii de arama, de departe vezi albind/ S-auzi mandra glasuire a padurii de argint./ Acolo, langa izvoara, iarba pare de omat,/ Flori albastre tremur ude in vazduhul tamaiet;/ Pare ca si trunchii vecinici poarta suflete sub coaja/ Ce suspina printre ramuri cu a glasului lor vraja”.
Mihai Eminescu – Calin (file din poveste)
A fost un impuls de moment sa parasim soseaua care uneste Piatra Neamt de Humulesti si sa ne abatem spre drumul vechi al Varaticului, pana la „Padurea de argint”. Abia un petec din ce-a fost odinioara, padurea de mesteceni, care l-a inspirat pe Eminescu sa scrie memorabilul vers, e incarcata si acum de un farmec de nespus. Dupa ce am pasit dincolo de poarta de metal, data in laturi, lumea reala a inceput a se topi – asa cum, atingandu-ne obrazul, se topeau fulgi „uriesi” de zapada – si n-a mai ramas decat soptirea unui vers. Nu stim cate clipe (ori veacuri) sa fi trecut. Suflul ni l-am regasit abia cand am pasit pragul pensiunii „Padurea de argint”, aflata in imediata vecinatate.
casa eminescu varatec
„Cele doua rezervatii naturale – Padurea de argint si Codrii de arama – au avut candva o suprafata mult mai mare”, ne spune gazda noastra Elena Pantelimon. „Pe vremea lui Eminescu zona nu era locuita. Padurea de argint si-a luat numele de la scoarta alba, stralucitoare, a mestecenilor. Codrii de arama au fost numiti astfel dupa culoarea de foc, aramie, pe care o au toamna frunzele gorunilor (o varietate de stejar) de pe culmea din apropiere”. Cu mana intinsa, ne arata, in zare, rotunjimea domoala a dealului, care abia se observa printre fulgii deveniti tot mai desi. „Pe aici oamenii poarta cu ei amintirea lui Eminescu. Cei mai multi isi boteaza copiii Catalin si Catalina, iar batranii stiu inca povestile despre intalnirile ascunse ale celor doi indragostiti – Mihai si Veronica. Zona este incarcata de spiritualitate. Si nu e vorba doar despre cei doi, dar si despre Hogas, despre Vlahuta si despre ceilalti scriitori care au trecut de-a lungul vremurilor pe-aici. Si-apoi, mai sunt si manastirile… Pe timpul lui Hogas, Manastirea Varatic era un loc cosmopolit, un loc al domnitelor de stirpe boiereasca, femei frumoase care veneau aici sa-si puna in valoare toaletele si chiar ca sa flirteze cu domnii…”
padurea de argint
„Dar mai bine intrati in casa, sa va incalziti. Acusica vom scoate din cuptor tavile cu «poale-n brau» si-o bardaca de vin s-o gasi pe-aici…” O urmam, regasindu-ne in casa si cu megiesa domniei sale, Ana Paslaru. Impartasim impreuna cateva dintre secretele cuhniilor nemtene si nu contenim sa ne minunam de frumusetea casei. „Inainte vreme am fost muzeograf-etnograf la Piatra Neamt. De aceea, atunci cand a fost proiectata casa asta am dorit sa fie in stil traditional romanesc. Vedeti aici motive foarte vechi de prin partile noastre – cum sunt clepsidra, zig-zagul, rombul – , cu accent pe stilul manastiresc din zona. Am folosit numai materiale ecologice – lemn, lut cu paie, piatra si var – , iar gradina care inconjoara pensiunea face din ea un adevarat paradis”.
mesteceni
Si, cum tocmai ni s-au pus in fata placintele, insistam sa aflam cu ce bucate isi delecteaza gazda noastra oaspetii vremelnici. „Le gatesc ciorbe moldovenesti, sarmale, branza cu smantana, pui cu mujdei, tochitura moldoveneasca si placinte. Pensiunea are doua bucatarii si, la cererea oaspetilor nostri, acestia pot chiar folosi una dintre ele, pentru a-si gati pe placul lor”.

Reteta: Poale-n brau, ca la Padurea de Argint

Ai nevoie de un kilogram de faina, 5 oua pentru aluat si inca 5 oua pentru umplutura, drojdie cat o nuca mare, 150 g unt, smantana sau ulei, 150 ml lapte, 200 g zahar, 100 ml apa minerala, vanilie, lamaie rasa, rom, zahar pudra, o jumatate de lingurita de sare, 500 g branza de vaci combinata pe din doua cu branza de oi. Toate ingredientele trebuie sa se afle la temperatura camerei. Se inmoaie drojdia in apa minerala si se pune o lingura de zahar si trei linguri de faina, dupa care se lasa sa creasca. Dupa ce a crescut, se pune in restul de faina, adaugandu-se untul, laptele, vanilia, lamaia. Se freaca 5 oua cu zaharul ramas si sarea si se adauga in faina. Se framanta pana incepe aluatul sa creasca sub maini. Branza se amesteca bine cu zahar (dupa gust), se adauga ouale, romul (se poate pune si vanilie) si doua-trei linguri de faina. Se freaca pana se face o pasta cleioasa. Din aluat se rup bucati egale, care se intind cu sucitorul. Pe mijlocul fiecarei foi se pune branza dupa care se trag simetric colturi de aluat – pot fi 4, 6 sau 8 colturi, dupa cat de „imbracata” sau „cu poalele-n brau” vrem sa fie placinta. Prin miscari simetrice se acopera branza cu aluat. Se unge tava cu ulei, se pun placintele la crescut minimum o jumatate de ora. Se lasa apoi tava in cuptor, la foc mediu, pentru 30-40 de minute. Dupa coacere, se scot si se presara zahar pudra.

Citeste si aici si aici

  • Razvan

    16 iunie 2013 #1 Author

    Concluzia articolului este ca uneori, lucrurile marunte pot fi extrem de mari si o simpla padure si o gazda primitoare se pot compara cu usurinta cu o excursie exotica 🙂

    Răspunde

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *