La anul 1923, autorii documentului Comisiunii Monumentelor Istorice remarcau că aristocrația românească păstra încă obiceiul de a petrece verile în oazele de verdeață și liniște dimprejurul Bucureștilor, „ca odinioară, când greutățile drumului nu permiteau petrecerile și vilegiaturile în munți sau în străinătate” și când „înalta societate și Domnul petreceau în aceste vecinătăți ale Bucureștilor, unde își ridicau chiar case de plăcere, Lusthausen, maisons de plaisance, cum le numeau călătorii timpului”…